Spitalul groazei. O poveste adevărată, doi electricieni terorizați noaptea de ceva nevăzut

Vă vom povesti în cele ce urmează o întâmplare petrecută într-unul din cele mai mari spitale din Budapesta, undeva în inima captalei Ungariei. Povestitorul a lucrat în acel spital în urmă cu aproximativ 10 ani, pe postul de electrician de întreținere și reparații. El vă va spune și vouă din experiențele cel puțin ciudate pe care le-a trăit acolo. Garantăm că vă vor trece fiori și vă va pune pe gânduri…

Acum vreo 10 ani, așa cum zi de zi, S.R. mergea la muncă în fiecare dimineață ca de obicei, la ora 7.00, până la amiază lucra în atelier până la schimbul de după-amiază ce dura de la ora 15.00 până a doua zi dimineața la 7.00. De obicei, pe parcursul turei de după-amiază băiatul își petrecea timpul în atelier, iar seara târziu mergea în clădirea unde stătea de serviciu, o mică clădire separată aflată în capătul clădirii spitalului.

Ca electrician de întreținere și reparații, S.R. trebuia să intervină și să repare toate defecțiunile care ar fi apărut la rețeaua electrică și de iluminat a spitalului. Cel puțin o dată, a fost nevoit să se urce pe masa de autopsie, cu mortul alături, și să schimbe un tub de neon la morgă!

Când nu avea de lucru, seara, S.R. se retrăgea într-o încăpere mică, aflată lângă atelier, unde putea să doarmă. Povestește că în urmă cu vreo 10 ani, când era de serviciu după masa, s-a retras să se odihnească în aceea clădire anexă. Și-a aranjat patul și s-a pregătit de culcare. Deodată a început să se simtă rău, spune că mai era cineva cu el în aceea cameră.

În aceeași perioadă, alți angajați au adus o ușă metalică foarte grea, pe care-au sprijinit-o de dulap. În cursul nopții, S.R. a început să se simtă rău și auzea niște pocnituri ciudate. A adormit cu greu. În timpul nopții zgomotele l-au trezit. Dimineața s-a simțit de parcă nu ar fi dormit deloc.

Într-o altă seară, S.R. a vrut să scoată lenjerie de pat din dulapul care era sprijinită ușa aceea. A încercat să miște ușa din loc. dar fără succes. A fost nevoit să se culce fără așternut. Când era pe punctul de a adormi, a început să audă iar acele ciudate pocnituri și se simțea tot mai rău. Iar a adormit cu greu. În timpul nopții, auzea că cineva vroia să miște ușa grea din loc. Omul s-a repezit la întrerupător. La lumina becului a observat că ușa stătea nemișcată la locul ei, în poziția în care fusese lăsată. A încercat s-o miște dar nu a putut. Deoarece se simțea tot mai rău, extrem de speriat, s-a refugiat în atelierul în care l-a găsit colegul și unul din prietenii lui de atunci, schimbul de dimineață. Acesta l-a întrebat de ce nu s-a odihnit și de ce stă aici în atelier.

Omul nostru a început să-i povestească pățania de noaptea trecută. Colegul l-a ascultat și i-a spus că și el pățise la fel. A povestit că într-o noapte cineva a tras pătura de pe el. Omul s-a speriat, a aprins becul, dar nu a văzut pe nimeni în încăpere. Dar cum se simțea tot mai rău și-a strâns lucrurile și a părăsit acea încăpere.

În cele din urmă, clădirea anexă a spitalului în care băieții au experimentat stări ciudate, a fost dezafectată. S.R. a rămas afectat emoțional de toată perioada în care a fost angajat acolo. A mai adăugat că nu cu mult timp după ce a părăsit acel loc de muncă (greu de suportat și plătit cu salariu prea mic), a început să îi cadă din păr. De asemenea, i-a revenit astmul și alergiile de sezon,  de care ultima dată suferise când era copil.

S.R. a scăpat definitiv din acel loc, luându-și un alt serviciu. Însă, colegul și prietenul său, martor la aceste ciudățenii, din păcate, până în ziua de azi lucrează la spitalul groazei…

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on august 12, 2019. Filed under Mistere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.