PS Iustin este de azi cetățean de onoare al municipiului Satu Mare (Galerie foto)

În zi de sărbătoare, PS Iustin a primit diploma de cetăţean de onoare al municipiului Satu Mare. Singura biserică din judeţul Satu Mare care poartă hramul Sfinţilor Împăraţi a fost marţi, 21 mai gazda unui eveniment deosebit pentru Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului. Prea Sfinţitului Iustin Hodea Sigheteanul i-a fost acordată diploma de cetăţean de onoare al municipiului Satu Mare.   

Dintre oficialităţi, la Sfânta Liturghie au participat primarul municipiului Satu Mare, dr. Dorel Coica, viceprimarii Radu Roca şi Marcela Papici, prefectul Eugeniu Avram, preşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare, Adrian Ştef, vicepreşedintele Mircea Govor, şi Mircea Leţiu, membru în Adunarea Eparhială şi în Adunarea Naţional Bisericească din partea Episcopiei ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului.

1

5

3

6

De la ora ora 9.30 a avut loc primirea Prea Sfinţitului la catedrală. De la ora 12.00 au fost acordate diplome copiilor participanţi la concursul,,Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena – modele de urmat pentru tineri”, organizat de Protopopiatul Ortodox Satu Mare, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Primăria Satu Mare. La acest concurs au participat 43 de copii de la 15 şcoli din oraş. Concursul a avut trei secţiuni: icoane pictate pe sticlă, poezii şi eseuri. De la ora 12.30 a avut loc Ceremonia de acordare a diplomei de cetăţean de onoare, precum şi luările de cuvânt de către protopopul Ioan Socolan, primarul municipiului Satu Mare, Dorel Coica şi preşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare, Adrian Ştef..

16

2

4

7

8

9

14

10

11

12

13

În predica sa, Prea Sfinţitul Iustin a expus cele mai importante trăsături ale Sfinţilor Împăraţi, pentru care aceştia ocupă un loc cu totul special în rândul personalităţilor care au marcat creştinismul. Sfântul Constantin a venit pentru creştinii crunt prigoniţi vreme de două secole ca o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Datorită împăratului Constantin şi a mamei sale Elena, creştinismul a intrat într-o perioadă de maximă înflorire, numită de cercetători Epoca de aur, în care oameni sfinţi şi minţi luminate, cum ar fi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul, au expus în operele lor doctrina şi spiritul creştin autentic. Cercetătorii sunt de părere că deciziile împăratului Constantin în favoarea creştinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena, care, “cu mână de fier şi credinţă tare”, s-a aflat în permanenţă în umbra unicului său fiu.

Ortodocşii şi catolicii îi serbează în fiecare an pe data de 21 mai pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, datorită cărora creştinismul a devenit religie permisă, jertfele sângeroase au fost interzise şi duminica a fost stabilită ca zi de odihnă în Imperiul Roman. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt sărbătoriţi în 21 mai atât de bisericile ortodoxe, cât şi de cele catolice.

În 293, împăratul Diocleţian i-a poruncit lui Constanţiu să divorţeze şi l-a numit Cezar peste Imperiul Roman de Apus. În această calitate, el s-a căsătorit cu Teodora, fiica vitregă a împăratului Maximian, cu care a avut încă şase copii. Elena nu s-a recăsătorit şi a trăit în umbră, departe de atenţia publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste şi afecţiune. În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al imperiului, imediat după moartea lui Constanţiu Chlorus. El şi-a readus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de “Nobilissima Femina” (Doamnă prea nobilă). În anul 325, Constantin i-a oferit mamei sale cea mai mare distincţie pe care o putea primi o femeie, aceea de “Augusta”. În anul 325, Sfânta Elena a plecat într-o expediţie la Ierusalim, pentru a găsi Sfânta Cruce pe care fusese răstignit Iisus Hristos. În acele vremuri, Ierusalimul se afla în reconstrucţia începută de împăratul roman Adrian, după dezastrul produs de revolta iudaică din anul 70. Împăratul Adrian construise la mormântul lui Iisus Hristos, aproape de Golgota, un templu păgân închinat zeiţei Venus. Locul era cel mai indicat pentru începerea căutărilor, aşa că Elena, însoţită de Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotărât dărâmarea templului şi efectuarea săpăturilor, care să scoată la lumină cel mai cinstit obiect creştin. În urma acelor săpături au găsit trei cruci, dar nu puteau să o identifice pe cea pe care fusese răstignit Iisus, de aceea le-au atins de un mort. Acesta ar fi înviat în momentul în care a fost atins cu Crucea Domnului, potrivit unor tradiţii.

În perioada petrecută la Ierusalim, împărăteasa Elena a început construcţia unor biserici la mormântul Domnului (Biserica Învierii), în Betleem sau pe muntele Măslinilor. După ce şi-a petrecut ultima etapă a vieţii la locurile sfinte, Elena a murit în anul 330. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului. Sfânta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebită din partea creştinilor. Numele ei, care se traduce ca “făclie”, “torţă”, “strălucirea soarelui”, este purtat de nenumărate credincioase. În cinstea ei s-au ridicat biserici, mănăstiri, aşezăminte teologice sau sociale. Ea a fost şi rămâne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădejde şi credinţă autentică. Pentru grija pe care a arătat-o săracilor şi oamenilor simpli, pentru preocuparea faţă de problemele creştinismului, dar şi pentru evlavia şi credinţa puternică, împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creştinătate. Sfânta Elena este şi ocrotitoarea arheologilor, datorită demersului ei de a căuta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

În decursul domniei sale, Sfântul Constantin cel Mare a luat o serie de hotărâri care au schimbat soarta creştinismului. În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare a dat un act prin care creştinismul a devenit “religio licita”, adică religie permisă, la fel ca celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasă şi morală a doctrinei creştine, a recomandat-o tuturor. Însă Constantin nu a declarat creştinismul religie de stat, cum greşit se afirmă uneori. Acest pas a fost făcut în anul 380, de împăratul Teodosie cel Mare. Împăratul a fost botezat pe patul de moarte de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful şi apropiatul său. A murit la scurt timp, în Nicomidia, şi a fost înmormântat în Constantinopol, în biserica ctitorită de el.

În tradiţia populară se vorbeşte despre împăraţii Constantin şi Elena ca despre părinţii Sfintei Cruci. În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degrabă sub numele de “Constantin Graur” sau “Constantinu Puilor”, pentru că, din această primă zi a verii, păsările din pădure încep să-şi înveţe puii să zboare, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au împerecheat şi şi-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie). În ziua Sfinţilor Constantin şi Elena este bine să nu se lucreze, pentru ca holdele şi strugurii să nu fie distruşi, iar până în 21 mai trebuie să fie semănate porumbul, ovăzul şi meiul, potrivit tradiţiei populare.

 

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on mai 21, 2013. Filed under Spiritualitate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *