OZN-uri din Antichitate și Evul Mediu: scuturi arzând, vimane, discuri strălucitoare…

Unul dintre cei mai importanți erudiți ai Imperiului Roman a fost Pliniu cel Bătrân. S-a născut în anul 23 e.n. la Novum Comum (Como) în Italia și a murit în data de 24 august anul 79 în Stabies, la erupția vulcanului Vezuviu, sufocat fiind de gazele toxice emanate. Pliniu cel Bătrân a arătat în ambițioasa sa lucrare ”Naturalis Historia” faptul că au fost, pe vremea lui, observate obiecte zburătoare neidentificate. Lucrarea este o enciclopedie, una din cele mai mari lucrări cu un singur autor, care a supraviețuit Imperiului Roman și acoperă, în cele 37 de cărți, toate cunoștințele epocii antice.

Lucrarea este rodul numeroaselor călătorii în urma cărora a strâns un mare număr de observații, legende și descrieri. În repetate rânduri face referire la ciudate obiecte zburătoare. Nu putem spune că el ar fi fost primul care a luat cunoștință de ”navele zburătoare”. În mitologia popoarelor primitive sunt relatări despre ființe străine sosite din înălțimile cerului. Descrierile pe care Pliniu cel Bătrân la face obiectelor zburătoare, care au apărut pe cer în Antichitate, au multe similitudini cu mărturii recente despre OZN-uri.

În ”Naturalis Historia” face o caracterizare a obiectelor cerești văzute. Spune că sunt de mare luminozitate și au formă discoidală. Apoi, observăm că sunt aparate mari, în formă de trabuc și a treia categorie, cu aspect imaterial sau eteric. ”În timpul apusului, un mare obiect în formă de scut arzând a străbătut cerul de la est la vest, în timp ce arunca scântei…”, spunea Pliniu. Observațiile coincid cu numeroase informații răspândite în secolul al XX-lea. Oamenii din vremurile acelea nu puteau fi acuzați că au văzut un balon meteorologic sau un avion, fiindcă ele nu existau atunci.

În lucrarea ”Ramayana” se menționează în mod repetat că există niște aparate zburătoare, numite vimane, în care se deplasau zeii care veneau din cer. Epopeea antică este scrisă în sanscrită de poetul Valmiki și conține 24.000  de versuri, cel mai lung poem din Antichitate care povestește călătoriile divinului prinț Rama. Unor astfel de nave li se atribuia forma discoidală și capacitatea de a se deplasa cu mare viteză în toate mediile și în toate direcțiile. Ele au un aspect luminos și foarte strălucitor. Alte descrieri menționează aceste vimane că au formă de cilindru de dimensiuni mari și o luminozitate mare. Există apoi obiecte zburătoare, în formă de con tăiat și strălucitoare ca și aurul. Mai existau și altele, care aveau aspectul unei păsări mari cu aripile întinse.

În anul 1009, în diverse locuri din Italia se menționează torțe aprinse care se deplasau pe cer. Tapiseria din Bayeux, în unele locuri, face referire la apariția unei torțe strălucitoare care se deplasa pe cer. În nordul Africii, în vara lui 1027 sunt observate torțe zburătoare, deasupra orașului Cairo. În anul 1034, în diferite orașe europene, a fost observat pe cer, în diferite ocazii, un cilindru mare învăluit în foc.

În lucrarea lui Montfaucon de Villars se vorbește despre ființe din spațiu numite silfi, care călătoreau prin aer în nave. Într-o noapte senină de la începutul anului 1254 călugării din Abația Sf. Albans au observat pe cer o navă zburătoare mare, de o culoare foarte strălucitoare. În 1290, deasupra Abației de la Byland, călugării au observat un disc mare, strălucitor, metalic, care a trecut încet deasupra abației. În vara anului 1355, tot în Anglia, în Abația Sf. Maria din Meadows, au fost lupte pe cer între nave zburătoare, de mai multe ori.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on februarie 20, 2020. Filed under Mistere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.