”Ion al meu”, cea mai recentă carte a Irinei Monac, o poveste de dragoste nefericită din Țara Oașului

Recent am primit la redacție cartea Irinei Monac, ”Ion al meu”, apărută la Editura Citadela din Satu Mare. Este o carte frumoasă, cu dedicație: ”Cu admirație și prietenie pentru familia Lia și Carol Koka, 5 martie 2020”, cuvinte pentru care îi mulțumim din inimă autoarei.

Irina Monac se află la cea de-a cincea sa carte, prin care dovedește o deplină maturitate scriitoricească. ”Ion al meu” este o poveste de dragoste nu de oriunde, ci din Țara Oașului, un colț al românismului în care de-a lungul secolelor s-au țesut o mulțime de legende despre ”Cămara zânelor”, așa cum precizează în prefață dr. George Vulturescu.

Prin povestea sa, Irina Monac reușește să capteze atenția cititorului, ea țese toată povestea în mijlocul unor credințe de valoare etnografică. Ca în orice poveste, vedem firul roșu depănându-se, dragostea dintre Ion și Steluța. Ne prezintă o viziune proprie despre lume în toată complexitatea sa. Reușește să surprindă preocupările de azi ale tinerilor. Pregătirile pentru a merge la muncă în străinătate sunt pe primul plan.

Asupra fiecărui personaj, autoarea a insistat îndelung. Ele sunt bine conturate. Fiecare este o tipologie în felul său. Mihai bătrânul, vecinul Gică, baba Mărcoaia sau Ionu Golului, o ”oglindă de moravuri”.

Autoarea ne prezintă și o mulțime de informații despre oamenii importanți, prezenți în zonă. Vasile Lohan, care a fost primul director al liceului ”Mihai Eminescu” din Satu Mare, Ștefan Doru Dăncuș, cu ziarul său ”Accent”, poetul Ioan Nistor născut la Prilog, până la mai tinerii în arta scrisului, precum Dana Criste. Nu este lăsat deoparte nici arhidiaconul Gheorghe Băbuț, cel care este ctitorul mănăstirii Portărița, și încă mulți alții.

Cei doi tineri sunt vecini, Steluța, care s-a născut cu 9 ani mai târziu decât Ion și care a ținut-o în brațe la naștere i-a dat numele de Steluța. Ion a salvat-o pe Steluța de trei ori: odată de rujeolă, de înec și de mușcătura șerpilor care s-au încolăcit pe picioarele calului. Aici intervine nenorocirea. Calul lovește cu piciorul și-l ucide pe Ion, care este îngropat în Cimitirul Vesel din Săpânța.

Într-un alt registru, este momentul ca Steluța să își aducă aminte de faptele petrecute alături de Ion, totul prin ceața amintirilor. În cele din urmă, Ion din trecut este dublat de un alt Ion pe care-l cunoaște în drumul ei la Paris. Ion cel mort trăiește în cel viu.

Steluța la rândul ei moare într-un accident de avion care se prăbușește pe pista de decolare. Ea mergea spre bărbatul în care îl vedea reînnoit pe Ion, căruia îi spune în șoaptă: ”Nu plânge, Ion. Așa a fost scris să fie, că în această viață, noi să nu fim împreună. Sigur vom fi împreună pentru totdeauna în alte vieți și atunci vom fi fericiți… Soarta, Ion… Acum să mă duci acasă la noi și să mă îngropi alături de tine în Cimitirul Vesel din Săpânța”.

Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on iunie 8, 2020. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.