Ardudul se poate mândri cu nobilul întemeietor al Cetății, Bartolomeu Dragfi

În Sala de Conferințe a Primăriei Ardud s-a desfăşurat sâmbătă, 20 iulie, începând cu ora 18.00 un simpozion de istorie pe tema vieții și a personalității întemeietorului Cetății orașului, Bartolomeu Dragfi. Manifestarea cultural-educativă a făcut parte din programul Festivalului Medieval care s-a desfășurat pe 20 și 21 iulie la Ardud. Invitați speciali au fost dr. Marius Diaconescu de la Facultatea de Istorie București, dr. Livia Ardelean de la Arhivele Naționale Cluj Napoca, şi dr. Viorel Ciubotă, cercetător ştiințific principal.

DSC_0017

În debutul simpozionului, primarul oraşului Ardud, Ovidiu Duma, a rostit un cuvânt de salut tuturor invitaţilor şi celor prezenţi, exprimându-și bucuria că se află în faţa unei săli pline de oameni care doresc să-şi cunoască adevărata  istorie: „Suntem onoraţi de această manifestare şi că aceasta prezintă un interes major. Nu trecem degeaba prin viaţă şi dorim să ne cunoaştem trecutul. Avem datoria să aducem trecutul la lumină prin intermediul unor oameni de specialitate. Dorinţa mea este să perpetuăm acest festival şi pe viitor”, a spus Ovidiu Duma. Aceleaşi cuvinte de apreciere au avut şi oficialităţile prezente: deputaţii Ovidiu Silaghi şi Octavian Petric, viceprimarul Marcela Papici, academicianul Virgil Enătescu, preşedintele CJ Satu Mare, Adrian Ştef, precum şi prefectul Eugeniu Avram.

DSC_0012

Luând cuvântul, Dr. Marius Diaconescu s-a arătat deosebit de onorat de invitaţia făcută de organizatori, el însuşi fiind nepot al orașului Ardud. Acesta a prezentat istoria familiei Dragfi, arătând rolul extrem de important jucat de aceştia în soarta Regatului Ungariei începând din secolul XIV şi motivele pentru care ardudenii pot fi mândri de nobilul lor înaintaş. Istoria renumitei familii Dragfi începe să fie scrisă prin secolul XIV. În timpul unei campanii reuşite împotriva tătarilor pe timpul regelui Ungariei, Ludovic de Anjou, voievodul Dragoş al Maramureşului s-a afirmat şi a ajuns în graţiile regelui, primind teritoriul Moldovei. Acest Dragoş a guvernat o mare parte a Moldovei în numele regelui Ungariei. Moldovenii nu au fost de acord cu aceasta şi s-au răsculat, alungându-l pe Dragoş şi pe fiii săi care s-au refugiat în Ungaria prin 1365. Fiii lui Dragoş au devenit baroni şi au primit domenii importante în Maramureş şi Satu Mare, ajungând apropiaţi ai familiei regale şi deţinând funcţii importante. S-au afirmat pe câmpurile de luptă primind peste 100 de domenii.

Prin 1383 Drag, fiul lui Dragoş, obţine de la Constantinopol privilegii pentru români din partea patriarhului, însă pierde graţiile regelui. În 1401 nobilii maghiari se răscoală. Astfel dispar primii români care au avut un cuvânt important de spus în regatul Ungariei. Familia Dragfi pierde mare parte din moşiile primite dar încearcă să rămână în politică prin căsătorii inspirate. Au urcat din nou în ierarhia nobiliară în 1405 prin căsătoria lui Gheorghe, unul din fiii lui Dragoş, cu Ecaterina Bathory de Ecsed, trecând la catolicism sub numele de Emeric. După 3 decenii de declin, fiul lui Gheorghe, Nicolae Dragfi, urcă din nou în ierarhia nobiliară ajungând în 1439 să facă parte din Dieta Ungariei. Îl ajută pe Iancu de Hunedoara în lupta impotriva tătarilor intrând în graţiile regelui. Matei Corvin urcă pe tronul Ungariei, iar cel mai marcant membru al familiei, Bartolomeu Dragfi îşi începe cariera politică în calitate de paj la curte, la vârsta de 10 ani. După 40 de ani deţine cele mai importante funcţii, printre care cea de casier personalal regelui. După ce l-a salvat pe rege de la moarte în lupta de la Baia din 1467, primeşte funcţii tot mai importante, precum cea de baron, şef al paharnicilor, maistru al cavalerilor. Se implică în relaţiile regelui Matei Corvin cu Moldova, iar în urma unor îndelungi negocieri reuşeşte să recâştige multe domenii din Moldova. În 1479 primeşte de la rege titlul de comite al comitatului Satu Mare, Sălaj şi Bihor. Regele Matei Corvin fiind pe moarte, încearcă să aranjeze ca fiul său Ioan să îi urmeze la tron şi îi obligă pe nobili să jure că îi vor susţine fiul.

Bartolomeu Dragfi îl aduce pe Ştefan cel Mare în rândul susţinătorilor lui Ioan. Fiul lui Ştefan cel Mare se căsătoreşte cu fiica lui Dragfi, acesta recuperând astfel Moldova prierdută în urmă cu 100 de ani de Dragoş. Moare Matei Corvin însă Bartolomeu nu îşi respectă jurământul de a-l susţine la tron pe Ioan, fiul lui Matei  Corvin, ci pe Ladislau de Boemia. Acesta ajunge rege şi în 1493 îl numeşte pe Bartolomeu Dragfi voievod al Transilvaniei, a treia funcţie din Regatul Ungariei. A fost propus pentru această funcţie de Toma Bakoczi, tot originar din Ardud, care de la statutul de ţăran iobag a ajuns cardinal al Ungariei în 1510. Dragfi renunţă la statutul de voievod în 1498 şi se retrage la Ardud, unde avea o cetate şi o biserică din piatră. Se căsătoreşte a doua oară cu o nobilă dar moare în 1501, fiind îngropat în biserica din Ardud. 

Tot sâmbătă, Bartolomeu Dragfi a fost onorat prin dezvelirea unui bust care îl reprezintă, bustul fiind amplasat lângă zidurile cetății Ardud. 

DSC_9995

DSC_0024

DSC_0059

Cercetătorul ştiinţific Viorel Ciubotă a expus câteva dintre cele mai relevante aspecte ale istoriei Ardudului şi ale urmaşilor familiei Dragfi, apropiindu-se de zilele noastre. În 1718, la Viena s-a scris prima carte despre Ardud, care la vremea respectivă era un oraş-fortăreaţă cu populaţie majoritar calvinistă. Din vechea cetate de piatră construită în secolul XV de Bartolomeu Dragfi nu mai exista nimic, doar ruinele. În urma săpăturilor arheologice, au fost descoperite zidurile acesteia. Cea mai veche monografie a Comitatului Satu Mare explică de ce s-a distrus cetatea. Când familia Dragfi a dispărut, armatele ardelene şi turceşti au asediat-o timp de 3 luni, a fost demolată în 1565 fără a mai fi reconstruită. Reconstrucţia a fost începută în 1730, conform istoriografiei maghiare. Groful Karolyi Alexandru devine proprietarul domeniului, iar scrierile vremii spun că acesta venea mereu la Ardud, cel mai sigur pentru a reconstrui cetatea din Ardud. În 1733 acesta vine cu întreaga familie la Ardud, an în care este terminată şi capela cetăţii. Pentru reconstruirea cetăţii, Groful Karolyi a folosit şi rămăşiţe ale vechii cetăţi din piatră a lui Bartolomeu Dragfi.

În 1934, documentele despre cetate arată că statul major cerea să se dea lămuriri în schimbul sumei de 200.000 lei cu privire la existenţa tunelului subteran dintre Satu Mare, Tăşnad şi Medieşu Aurit. Au fost întreprinse cercetări pentru a se verifica dacă există acel tunel. La Satu Mare, nu s-au găsit dovezi ale existenţei tunelului, nu există o ieşire cunoscută, dar se pare că un astfel de tunel a fost găsit sub cetatea din Ardud, care are legătură cu tunelul spre Satu Mare, dar şi cu cel spre Carei şi Medieşu Aurit.  Se spune că principele Francisc Rakoczi al II-lea, în timpul luptelor cu austriecii dintre anii 1703-1711, a încercat să scape de urmăritori prin aceste tuneluri. Unele dintre aceste tuneluri erau folosite ca pivniţe pentru depozitarea vinurilor. Una dintre cele mai cunoscute legende din părţile Ardudului este cea a „pivniţei lui Rakoczi”. Legenda spune că principele reuşea mereu să scape de urmăritorii habsburgi deoarece avea cetăţile legate prin tuneluri subterane şi mereu reuşea să scape. Nici pe drum nu putea fi urmărit, deoarece se spune că îşi potcovea caii invers. Una dintre variantele acestei legende arată că Rakoczi a scăpat de urmăritori dar a fost trădat în final de fiica lui, Vilma, care s-a îndrăgostit de un ofiţer austriac. Principele şi-a blestemat fiica să nu se poată mărita cu ofiţerul până nu-i va termina de cusut cămaşa de mire. Bătrânii din Ardud cunosc legenda şi mai adaugă că fantoma prinţesei bântuie şi azi prin tunelurile subterane, neavând parte de linişte nici după moarte.  

Între intervențiile vorbitorilor, formația de muzică medievală Ad Hoc din București, cap de afiș al festivalului, a susținut momente muzicale care au fost deosebit de apreciate de cei prezenți. 

DSC_0020

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on iulie 21, 2013. Filed under Cultură-Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *