Extraordinara experienţă a morţii filozofului Socrate: “După moarte, eu voi trăi!”

În ultimele clipe de viaţă ale lui Socrate, înainte de a-i fi administrată otrava, el continua să întrebe: „Deja se face târziu, cât de mult durează să macine cucuta?” Prietenii săi plângeau şi sufereau foarte mult, dar când au auzit aceste cuvinte i-au spus: „Ai înnebunit? Noi vrem să trăieşti mai mult şi să nu ne părăseşti. Chiar l-am mituit pe cel care îţi pregăteşte otrava pentru a te avea mai multă vreme alături de noi.”

moartea-lui-SocrateSocrate a ieşit afară şi i-a strigat celui care măcina otrava: „Se pare că nu eşti foarte priceput. Eşti nou în această meserie? Nu ai mai făcut niciodată aşa ceva? De ce durează atât de mult?” rbatul i-a răspuns: „Am făcut acest lucru întreaga mea viaţă, dar pâ acum nu am mai întâlnit un om ca tine. De ce te grăbeşti? O macin încet astfel încât să te mai poţi bucura puţin de viaţă. De ce eşti atât de grăbit să mori?”

Socrate i-a răspuns: „Da, mă grăbesc pentru că doresc să văd ce este moartea. Vreau să văd dacă eu îi voi supravieţui sau nu. Dacă nu voi supravieţui, atunci totul s-a terminat – dacă voi supravieţui, atunci moartea este terminată. De fapt, vreau să văd cine moare: eu sau moartea!? Şi cum pot vedea acest lucru dacă încă sunt viu?”

În cele din urmă lui Socrate i-a fost administrată otrava. Prietenii au început să plângă şi mai tare. Iar Socrate le vorbea foarte liniştit: “Simt că picioarele mi-au amorţit – sunt complet moarte. Dar, prieteni, vă pot spune că indiferent că picioarele au murit, eu sunt încă viu. Acum mi-a amorţit mijlocul, dar eu încă mă aflu aici! Şi vă văd pe toţi cei care-mi plângeţi alături!”

Socrate a continuat: “Nu mai plângeţi! Mai bine observaţi tot ce se întâmplă! Acum aveţi ocazia să aflaţi ce se petrece în momentul morţii. Ah! Acum nu îmi mai simt mâinile; şi de câte ori nu m-am identificat cu ele – aceleaşi mâini pe care acum nu le mai simt deloc.” Şi aşa a continuat până la final: încet-încet, totul devine tăcut.

“După câteva clipe cred că nu vă voi mai putea spune nimic, dar eu încă sunt intact. Aşa ca să nu credeţi că dacă nu voi mai putea vorbi, voi fi dispărut. Din moment ce acum, după ce am pierdut atât de multe părţi ale trupului, încă exist, atunci cum aş putea dispărea când voi pierde şi puţinul care a mai rămas?”

Iar în ultimele sale momente. Socrate a spus: “Acestea sunt ultimele mele cuvinte, deoarece simt că limba nu mai poate funcţiona. Dar acum încă pot spune că eu exist.”

Sursa: almeea.com

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on octombrie 2, 2013. Filed under Mistere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *