Vivien-Patricia Dragoş, fetiţa violată şi ucisă duminica trecută, a fost condusă azi pe ultimul drum

Primise taina sfântului botez recent, după ce a împlinit vârsta de 10 ani. Preotul şi naşa ei au numit-o Ioana, însă nimeni nu o striga aşa. În catalogul de la şcoală era trecută Dragoş Vivien-Patricia, iar cunoscuţii o strigau Vivi. Astazi de la orele 15:30 Vivien a fost condusa pe ultimul drum la Cimitirul de pe str. Rodnei din Satu Mare. Colegi, vecini, parinti si lume care doar au auzit de oribila crima au participat la inmormantarea ingerasului. Cerul a inceput sa planga , iar ingerii erau prezenti pentru ai ridica sufetul in rai.

inmormantare-vivien-satu-mare-11

inmormantare-vivien-satu-mare-4

inmormantare-vivien-satu-mare-3Vivi a murit la şase luni după botez. A fost ucisă duminica trecută. Violată, sugrumată şi aruncată într-un lac de la marginea orasului. Iar ea abia începuse să trăiască… N-a avut deloc o copilărie fericită. A crescut cu un tată vitreg, într-o familie nevoiaşă. Şase oameni în 20 de metri pătraţi. O singură cameră, cu un pat şi un dulap. Cei care nu mai încăpeau în pat dormeau pe hainele de pe podea. Vivi avea o soră mai mare, pe Edina. Când avea 14 ani, Edina a adus pe lume un copil. Mama fetelor nu a gonit-o când a apărut cu el în pragul casei, l-a luat şi l-a crescut pe băieţel ca şi când ar fi fost al ei. După doi ani, Edina a făcut şi al doilea copil, cu acelaşi bărbat. Ovidiu Deteşan era un om al străzii, pripăşit de prin 2009 în Satu Mare. Venise de undeva, din Mureş, şi locuia în corturile de la marginea oraşului, unde îşi duc veacul boschetarii. Acolo o ducea şi pe Edina, când ea fugea de acasă.

Vivien nu semăna deloc cu sora ei. Era un copil ascultător şi cuminte, care nu lipsea niciodată de acasă fără să-şi anunţe mama. Mergea la şcoală, avea multe calificative de „foarte bine”, apoi venea acasă, îşi făcea temele şi avea grijă de nepoţii cărora le spunea „frăţiori”.

În 2010, familia a început să fie asistată de Asociaţia „Sf. Acoperământ al Maicii Domnului” din Satu-Mare. De trei ori pe săptămână primeau de aici o masă caldă pentru toţi cei ai casei. Şi în fiecare duminică, Vivien mergea să asculte slujba religioasă. În biserică, ea se simţea acasă. Nu cerşea, aşa cum aţi auzit spunându-se la televizor, pentru că ea era o fetiţă demnă. Dar lumea care venea la biserică îi aflase povestea şi sărăcia în care trăia şi-i mai strecura în palmă câte un leu, „pentru bomboane”. Prea rar însă Vivien îşi cumpăra bomboane din aceşti bani…

Din partea Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Satu Mare, Vivien a primit nu doar o masă caldă şi-un cuvânt bun, ci şi o mână de ajutor care urma să-i schimbe viaţa. Cei de la asociaţia creştin-ortodoxă au făcut demersuri să o mute pe fetiţă la o altă şcoală. „În toamnă, Vivi s-a transferat de la o şcoală în limba maghiară, aflată la periferia oraşului, la una mai bună, cu predare în limba română”, spune Corina Stanciu, naşa fetiţei. „Eu am insistat pentru asta, ca să o pot ajuta la teme. La noua şcoală, fetiţa primise uniformă, avea masa de prânz asigurată şi ducea şi acasă din ce mai rămânea la cantina semi-internatului. Era bucuroasă că merge aici. Fiind o fire veselă, comunicativă, s-a împrietenit imediat cu personalul şcolii, cu contabila, cu bibliotecara. De luni, de când n-a mai apărut la ore, toată lumea întreabă de ea…”
Vivien n-a apucat să meargă în clasa a IV-a decât trei săptămâni. Duminică, 6 octombrie, a fost ultima ei zi de viaţă.

Sa-i fie tarana usoara!

Sursa: jurnaluldenordvest.ro

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on octombrie 16, 2013. Filed under Social. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *