Faimoasele linii Nazca din Peru, mereu în actualitate

În Deșertul Sechura din Peru, între orașele Nazca și Palpa, pe un platou arid, cu aproape un secol în urmă au fost descoperite o serie de geoglife. Aceste geoglife, privite de la înălțime, reprezintă animale stilizate sau simple linii. Descoperirea lor este atribuită arheologului peruvian Toribio Mejia Xejia, în 1927.

perunews-feb282011Odată cu dezvoltarea zborurilor aeriene, geoglifele au putut fi observate de tot mai multă lume. Inițial s-a crezut că este vorba despre șanțuri de irigare incașe. Această teorie a fost însă infirmată ulterior. Ansamblul de linii se întind pe o suprafață de 450 kilometri pătrați și au fost obținute prin îndepărtarea rocilor de la suprafață de culoare închisă, care a fost așternute în forme prestabilite. Unii cercetători au considerat că liniile au putut fi trasate numai cu ajutorul direcțiunilor date din aer, posibil dintr-un balon cu aer cald. Alții în schimb au fost de părere că se puteau realiza doar cu ajutorul câtorva țăruși și întindere unori sfori între stâlpi.

În urmă cu patru ani, profesorul Clive Ruggles de la Universitatea din Leicester, a făcut cunoscut teoria sa în legătură cu aceste linii vechi de 1.500 de ani, pretinzând că a descoperit semnificația lor. Ele reprezintă după el, un labirint, o complicată cale spirituală, ca linii de ghidare spre locurile sacre precum Cahuachi și piramidele de argilă. Figurile nu au fost făcute să fie privite de sus ci parcurse pe jos, în cadrul unui ritual inițiatic.

Erich von Daniken considera aceste linii mărturii ale prezenței extraterestre, în timp ce Paul Kosok și Maria Reiche au fost de părere că desenele le indicau oamenilor din trecut locul de unde răsare Soarele și stelele. Până ce și cititorii de rând și-au formulat ipotezele lor legate de aceste desene. Un anonim, de exemplu, spune că figurile respective, aveau ori un scop ritualic-religios, ori vechii locuitori din Peru se distrau pur și simplu făcând astfel de desene.  

În zilele noastre celebrele linii sunt expuse unor pericole. În primul rând, lipsa de interes a guvernului peruan, deschiderea unor mine ilegale în zonă, sau crearea unei gropi de gunoi în apropiere. Arheologul Alberto Urbino a obținut acordul mutării stației de cântărire a gunoiului, cu 15 km mai departe. Chiar și șoseaua Panamericană întretaie la rândul ei unele figuri. În timpul zilei zona este supravegheată de voluntari dar noaptea zona rămâne nesupravegheată.

 

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on martie 6, 2014. Filed under Mistere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *