A încetat din viață scriitorul Gabriel Garcia Marquez. Președintele Columbiei a declarat trei zile de doliu național

La 87 de ani s-a stins din viață scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Președintele Columbiei Juan Manuel Santos a declarat doliu național de trei zile în memoria scriitorului și a cerut arborarea drapelului național în bernă în toate instituțiile publice. La aflarea veștii el a declarat printre altele: “Gabriel Garcia Marquez a fost, și nu exagerez, columbianul care, din întreaga istorie a țării noastre, a dus cel mai departe și cel mai sus numele patriei noastre”.

Gabriel Garcia Marquez 1Gabriel Garcia Marquez s-a născut la 6 martie 1927 în Aracata, Columbia, ca fiu al lui Gabriel Eligio Garcia și al Luisiei Santiaga Márquez Iguaráta. Și-a relatat copilăria în memoriile sale: “Vivir para contraria” (Să trăiești pentru a povesti). A studiat la Colegiul San José și și-a luat bacalaureatul la Liceul Național de Băieți. A renunțat la studiul universitar pentru a se dedica meseriei de reporter la ziarul ”El Universal” apoi ”El Heraldo” și ”El Espectador”.

În 1950 a studiat cinematografia la Roma. Multe opere cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de Gabriel Garcia Márquez. Printre acestea: ”Cocoșul de aur” (1964); ”Timp pentru moarte” (1966); ”În satul ăsta nu există hoți” (1965); ”Joc periculos” (1966); ”Văduva lui Montiel” (1979); ”Maria inimii mele” (1979) și multe altele. După triumful revoluției, cubaneze s-a dus la Havana unde a lucrat la Agenția de presă cubaneză Presa Latină. Aici a devenit prieten cu Ernesto Guevara. O vreme a funcționat ca și corespondent la New York.

În 1967 a publicat ”Cien anos de soledad” (Un veac de singurătate) în care scrie despre tainele familiei Buendia într-un sat imaginar, Macondo. A locuit succesiv în Mexic, Spania, Cuba și Franța. A fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1982.

În dreptul numelui lui Gabriel Garcia Márquez se află nu mai puțin de 24 de volume. Din perioada decernării Premiului Nobel amintim: ”Toamna patriarhului” (1975); ”Toate poveștile” (1976); ”Cronica unei morți anunțate” (1981); ”Știri despre o răpire” (1982). Printre ultimele lui cărți se numără: ”Amintirile curvelor mele triste” (2004); ”Urma sângelui tău pe zăpadă”; ”Despre dragoste și alți demoni”; ”Nu vin să țin un discurs” (2010). În 1999 i s-a descoperit o boală gravă. Starea de sănătate i s-a agravat continu. În 2012 a încetat să mai scrie. Ultima apariție în public a avut-o pe 6 martie, când a primit ziariștii la reședința sa din Mexic, cu ocazia zilei sale de naștere.

Într-o scrisoare de adio către prieteni, în 2011, scriea: “Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești. De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință. Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, ia-ți timp să le spui ”îmi pare rău”, ”iartă-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi”.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on aprilie 18, 2014. Filed under Internațional. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *