Se împlinesc 70 de ani de la deportarea evreilor sătmăreni

Se împlinesc în aceste zile 70 de ani de la deportarea evreilor sătmăreni, în cadrul așa-zisei ”soluții finale”, în lagărele de exterminare, de unde nu s-au mai întors aproape 18.000 dintre ei. Deportarea a avut loc în timpul administrației ungare stabilite în nordul Ardealului în urma dictatului de la Viena. Comunitatea evreilor sătmăreni era cea mai mare din întreg spațiul intracarpatic.

monument holocaustDe la prima atestare a evreilor pe aceste meleaguri, în 1712, sau după unii istorici mai înainte, numărul lor a crescut de-a lungul timpului în mod constant. La 1786, în comitatul Satu Mare existau 2.573 de evrei, în 1910 numărul lor a ajuns la 29.468. În orașul Satu Mare evreii s-au stabilit începând cu anul 1842. În 1850, aici trăiau 128 evrei, în 1910 -7.194 iar în 1941 – 12.960 dintr-un total de 52.048 locuitori, Satu Mare fiind al patrulea oraș din Transilvania ca număr de evrei. În Satu Mare evreii au contribuit la dezvoltarea industriei și a comerțului. Majoritatea medicilor și avocaților erau evrei.

Viața pașnică și plină de realizări ale evreilor a fost întreruptă de declanșarea Holocaustului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Primele măsuri antievreiești au fost luate după 30 august 1940, după dictatul de la Viena. Astfel, au fost suspendate ziarele evreiești iar în universități nu au mai fost primiți studenți evrei. În ziua de 19 martie 1944, după ocuparea Ungariei de către trupele germane, s-a trecut la aplicarea așa-zisei soluții finale, adică eliminarea totală a evreilor.

Istoria a consemnat ziua de 25 aprilie 1944 când la Satu Mare a avut loc o conferință la care s-au stabilit măsurile de urmat pentru internarea evreilor. La 3 mai 1944, primarul de atunci a orașului a emis un ordin care îi obliga pe toți evreii să poarte semnul distinctiv ”Steaua lui David”. De asemenea, evreii nu aveau voie să-și părăsească locuințele între orele 9.00 și 11.00. S-a început apoi adunarea evreilor în ghetou, care a fost organizat la fosta Fabrică de cărămizi de pe actuala stradă Barițiu. S-a delimitat apoi un ghetou între străzile Rozelor, Mihail Kogălniceanu, Petöfi Sándor, Constantin Brâncoveanu și Martirilor Deportați. În acest spațiu au fost înghesuiți 18.900 de evrei aduși din comunele județului, 13.250 erau din municipiul Satu Mare. În acest spațiu, evreilor li s-a aplicat un tratament inuman. Au fost percheziționați și li s-au confiscat obiectele de valoare. De groaza torturii mulți evrei sau sinucis.

Deși s-au dat asigurări că evreii din Satu Mare nu vor fi deportați peste frontiere, la sfârșitul lunii mai 1944, deportarea a devenit o realitate. Îmbarcați în vagoane de marfă, câte 3.000 de evrei zilnic, câte 70-75 de persoane într-un vagon cu destinația Auschwitz. Primul transport a pornit la 19 mai 1944, totalizând 3.006 persoane. A urmat transportul din 22 mai cu 3.300 de persoane, apoi cel din 29 mai cu 3.306 persoane. La 30 mai alte 3.300 de persoane au avut aceeași destinație. Ultimul transport a pornit la 1 iunie 1944 cu 2.615 persoane. În total au fost deportați 18.863 de persoane, dintre acestea, 14.440 au fost ucise la Auschwitz.

Numele celor uciși este săpat pe plăcile de marmură de la Sinagoga din Satu Mare, în cadrul monumentului dezvelit la 12 iunie 2005, pentru ca generațiile de astăzi și de mâine să nu uite drama evreilor, pentru ca istoria să nu se repete. Doar 30% dintre cei deportați s-au reîntors din lagărele morții.

La doi ani de la declanșarea deportărilor, în condițiile victoriei Coaliției Antihitleriste și terminarea războiului, s-a instituit un Tribunal al Poporului la Cluj, care a judecat vinovații de acțiunile criminale împotriva populației evreiești. Lista condamnaților îi cuprinde pe prefectul maghiar al județului Satu Mare, Endrodi Barnabás, suprefectul Boer Zoltán, primarul Csoka Lászlo, ajutorul de primar Rogozi Papp Zoltan, precum și comandanții jandarmeriei ungare, Demenyi Miklos, al poliției, Czegenyi Károly și alte persoane găsite vinovate. Toți aceștia și-au primit pedeapsa binemeritată.

Tragedia acestor crime împotriva evreilor, și nu numai, sunt părți de istorie politică și morală care se cer știute și asumate. Holocaustul este un capitol trist de istorie pe care generația de astăzi a Europei democratice lipsite de prejudecăți xenofobe și rasiale trebuie să-l învețe. Numai cunoscând  un asemenea capitol, faptele de atunci nu se mai pot repeta.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on mai 26, 2014. Filed under Locale. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *