Dispariții misterioase de persoane. S-au topit în neștiut

Un cizmar din Leamington, James Warson (Anglia), la 3 septembrie 1873 a pus pariu cu prietenii săi că va alerga fără oprire până la Converntry și înapoi. Pe drum a fost însoțit de negustorul Graham Wise și fotograful Hamerson Burns, care îl urmăreau dintr-o cabrioletă. Worson după câteva mile de alergare, la un moment dat s-a împiedicat, a căzut cu capul înainte, a scos un strigăt puternic și a dispărut, s-a topit pur și simplu sub privirile prietenilor săi. Prietenii l-au căutat, l-au strigat dar nu au găsit nimic. Urmele lui Worson în praful dumului se sfârșeau brusc. La întoarcere prietenii s-au pomenit arestați sub învinuire incertă de omor. Apoi au fost eliberați. Worson dispăruse fără urmă.

kidnappedÎn seara zilei de 9 noiembrie 1878, tânărul Charles Ashmore din Quincy, Illinois, SUA, a ieșit să aducă apă. Întârzia prea mult. Tatăl lui s-a dus cu un felinar să-l caute. A mers după urmele imprimate clar pe zăpadă. La circa 70 de metri de casă urmele băiatului dispăreau brusc. Stelele străluceau pe cerul senin. Tatăl s-a dus pe ocolite la izvor și a găsit pojghița de gheață neatinsă, era clar băiatul nu a ajuns până la apă. Nici căutările la lumina zilei nu au dus la vreun rezultat. La patru zile ducându-se la izvor, mama băiatului a auzit vocea băiatului spunând ceva nedeslușit. În lunile următoare, toți membrii familiei și alți oameni au putut auzi limpede vocea lui Charles, ca venind de la mare depărtare. Pe la sfârșitul verii vocea a încetat să mai fie auzită.

În noaptea de Crăciun a anului 1909, Oliver, un băiat de 11 ani din valea Brecon, Wales, Anglia, în jurul orei 11 noaptea, a fost trimis după apă. Oliver a luat găleata și a ieșit. Ce prezenți în casă au putut apoi să audă strigătele lui disperate: ”Ei mă răpesc, ajutor, ajutor, mă răpesc!”. Ce din casă au ieșit repede dar nimeni nu l-a văzut pe băiat. Strigătele puternice însă se auzeau: “Ajutor, ajutor, mă iau cu ei!”. Strigătele se auzeau tot mai slab, până la urmă nu s-au mai auzit deloc. Cercetările au constatat că urmele băiatului mergeau aproximativ 20 de metri drept spre fântână apoi dispăreau. Găleata goală era aruncată la cinci-șase metri de locul unde se sfârșeau pașii lui Oliver în zăpada neatinsă.

În 1915, 22 de militari se aflau în tranșeele de lângă Anzac, Turcia. Ei au văzut șase-șapte nori mari cenușii în formă de pâine, cu structură ce părea solidă și nu se clinteau din loc, peste valea ce era albia unui lac secat. Militarii Regimentului 14 Norfolk mărșăluiau încolonați prin albia aceea de lac secat. Unul din nori a coborât așezându-se în drumul celor care mărșăluiau. Cei care intrau în nor nu mai ieșeau. După ce toți din regiment au intrat în nor, acesta s-a ridicat în aer, alăturându-se celorlalți după care au dispărut în formație. Oficial Regimentul 14 Norfolk a fost nimicit în confruntarea cu inamicul. După război însă autoritățile turcești au spus că habar nu au de soarta acestui regiment. Urmele soldaților, cailor, roților se sfârșeau brusc. Între 800 și 4.000 de militari, cât avea un regiment englez, echipați de război cum erau, au dispărut.

În 1898, în Sudan a dispărut fără urmă un pluton de miliatri englezi. Cercetările efectuate tot în 1898 în zona Khuber Pass au costat armata britanică o întreagă companie de geniu. Urmele geniștilor dispăreau spre o linie dreaptă, dar nicio urmă nu depășea linia, n-o ocolea și nu se întorcea din drum, ci dispăreau în neștiut.

(După Doru Davidovici, ”Lumi galactice. Colegii mei din neștiut”, Ediția a II-a. Editura RUM-IRINA, București, 1992, p.94-100).

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on iulie 6, 2014. Filed under Mistere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *