Gânduri, în umbra Dragobetelui: “Când iubeşti, o flacără îţi este gândul şi un diamant cuvântul”

Mă lupt cu cuvintele, caut să le supun şi din materia lor plastică să modelez după gând şi simţire un nou veşmânt pentru sentimentul de iubire. Cine, dacă nu scriitorul, dă frazei armonie şi, tulburat pentru o clipă, el simte mai intens şi mai colorat aspectul realităţii? Numai Dumnezeu ştie câte gânduri, câte elanuri şi speranţe trec, se aprind, se sting şi din nou se aprind în zarea dintre condei şi călimară.

loveTrebuie să te simţi fericit când scrii pentru că te împărtăşeşti cu trupul şi sângele miracolului din mister. Cu adevăr şi simplitate omul îşi caută iubirea stropită cu agheazmă, iubirea ca o vatră pe care arde jarul vieţii. Omul salută cu sfinţenie această binecuvântată vatră şi mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a scos-o în cale.

Miracole nesfârşite zac în noi şi împrejurul nostru. Un miracol e iubirea, e intensă, adâncă, ea se traduce prin duioşie, afecţiune, are un parfum, o căldură, o gingăşie de sentimente. Iubirea e distinsă, ancorată adânc în sufletul omului. Simfonia iubirii alunecă uşor pe cărările inimii, le desţeleneşte şi apoi ne linişteşte sufletul. Aşa simţim şi totuşi uneori ne punem întrebări ce ne umbresc sufletul, melancolii pure, uşoare sau grele, nopţi cu mister.

Mireasma iubirii pluteşte mereu, ea respiră o nesfârşită delicateţe, ridică persoana iubită pe treptele nebănuite, pe un fond tulburător ce urcă spre lumină. Viziunea iubirii e foarte largă, ea uneşte suflete, visuri şi transformă inimile în clopote de argint. Să ne împărtăşim sufletele cu iubire, ea te înalţă sufleteşte, coarda sensibilă se înseninează, ea este un glas fermecat ce ne netezeşte drumurile vieţii, dar de multe ori ne produce şi durere, nelinişti.

Dragă cititorule, te rog să nu uiţi că iubirea înseamnă raţiunea de a exista. Soarbe din cupa ei şi vei fi mai bun, mai înţelept, mai drept, sufletul îţi va cânta simfonii. Preţuiţi iubirea şi vă exteriorizaţi, pentru că ea vă va răsplăti, ea va şterge lacrima, va aduce linişte, pace, bucurie. Când iubeşti, o flacără îţi este gândul şi un diamant cuvântul, nimburi de lumină.

Desigur că simţi de multe ori explozii adevărate de bucurie sau poate de supărare, dar iartă şi opreşte lacrima din geană, că numai aşa iubirea se adevereşte. Iubirile care ne bântuie sufletele pot genera opere dacă sunt împărtăşite. Iubirea este o viaţă a inimii ce respiră mereu printr-o viaţă sufletească aparte ce simte frumosul… albastrul cerului în albastrul apei, un fior involuntar îţi trece prin tot corpul, firicel de iarbă… cântece, împărăţia apelor… Toate acestea ți le va da, dacă iubeşti.

Dragă cititorule, ascultă, te rog, glasul inimii. El îţi va îndruma paşii şi te va linişti. Iubirea se găseşte în fiecare cuvânt. Foloseşte-le, nu avea reţineri, aceste cuvinte ne înfrumuseţează viaţa. Aceste cuvinte îţi deschid fereastra inimii şi umplu aerul de iubire. Să credem în dragostea adevărată, să n-o înşelăm, să n-o întinăm!

Ana Vacarciuc

   

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on februarie 24, 2013. Filed under Spiritualitate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *