Monumentul Stonehenge, cel mai vechi centru religios al omenirii

În apropierea orașului englez Salsbury se află una din cele mai veci centre religioase ale omenirii, grupul megalitic Stonehenge, care datează din anul 3.300 și a fost ridicat în două etape până în 1.700 i.Cr. Legat de însemnătatea și utilitatea acestui monument se poartă până astăzi o aprigă dispută.

Druids-StonehengeGeoffroy de Monmouth, în a sa Historia Regnum Britanniae din anul 1136, deja face referire la acest monument. De-a lungul secolelor, construcția ansamblului megalitic a fost atribuit celților care aici celebrau ritualuri druidice. Pietrele care compun construcția provin din locuri diferite. Unele de la Avenbury, aflat la 20 de kilometri, altele, mai ales cele numite pietre albastre, au fost transportate de la 385 kilometri.

Monumentul este realizat cu o precizie aproape matematică. Este înscris într-un cerc cu un diametru de 98 metri, o lățime de 4 metri și o adâncitură de 1,5-2 metri în profunzime. În interiorul său există alte trei inele concentrice, toate delimitate de orificii în care s-au găsit resturi de oase calcinate. La finalul celui de-al patrulea inel se ridică partea monumentală a complexului, cu două cercuri complete de pietre, în care se înscriu alte două cercuri, în formă de semilună. Această dispunere a pietrelor s-a realizat pe baza unui plan întocmit în cele mai mici detalii.

Este ciudat faptul că în timpul diferitelor modificări aduse complexului de-a lungul timpului, planul original de construcție a fost mereu și întocmai respectat. S-a constatat că de pe la anul 2.100 î.Cr. s-a demarat reconstruirea monumentului și s-au înălțat diverse cercuri din pietre și structuri armate cu fier la remodelările ulterioare.

Întrebările la adresa monumentului sunt multe. Cum au reușit să aducă blocurile de piatră mai grele de 50 de tone de la peste 200 kilometri distanță? Cine și cu ce scop a putut să traseze planul detaliat pe la 3.30 î.Cr.? Întrebările referitoare la construcția monumentului sunt multe, majoritatea nu au primit până în prezent niciun răspuns.

În anul 1961, Gerald Hawkins și Fred Hoyle au afirmat că nu e vorba de un mormânt cum se credea, ci complexul îndeplinea funcțiile unui observator astronomic precis. Monumentul permitea să se prevadă, fără eroare, ciclurile Soarelui și ale Lunii, să fie definite solstițiile și echinocțiile. Argumentele celor doi au fost primite cu scepticism.

Au fost unii care au afirmat că la mijloc ar fi vorba despre o ființă supranaturală în conceperea complexului. Alții au spus că atlanții sunt cei care au pus bazele complexului, pe baza unei inscripții găsite pe unul dintre blocurile de piatră. Este vorba despre un pumnal ciudat căruia unii i-au atribuit origine miceniană. Cel mai plauzibil este că marele cerc de pietre al monumentul ar fi fost închinat Soarelui. Ea își păstrează în continuare cu strășnicie secretele.

De la supozițiile celor care au vrut să vadă în acest monument un ”aeroport” pentru nave extraterestre și până la cei care l-au considerat un generator de energie, multe au fost căile de cercetare care au încercat să rezolve enigma utilității complexului megalitic de la Stonehenge.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on februarie 2, 2015. Filed under Mistere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *