Sculptorul Vida Gheza – 100 de ani de la naștere

Sculptorul maramureşan Vida Gheza face parte din galeria artiştilor populari a căror operă demonstrează cu prisosinţă că este puternic ancorat în tradiţiile şi istoria plaiurilor natale.

S-a născut în urmă cu 100 de ani la Baia Mare, pe 28 februarie 1913. Tatăl, Iosif Vida, era dintr-o familie de ţărani români, iar mama sa, Rozalia, avea după tată origini slovace. Clasele primare şi liceul le-a urmat la Baia Mare. În tinereţe, pentru a-şi asigura existenţa a fost nevoit să ocupe slujbe mărunte, precum cea de muncitor forestier, lucrător la calea ferată, zilier.

Cariera lui artistică a început în 1937 când a expus câteva lucrări la o întânlire a artiştilor plastici din Baia Mare. La izbucnirea războiului civil din Spania, în anul 1936, s-a înrolat voluntar în Brigăzile internaţionale, de partea forţelor republicane. În 1939, la căderea Republicii spaniole, a trecut în Franţa unde a fost deţinut în lagărul de la Cyprien şi Grus. Aici a realizat un ciclu de linogravuri, un album de acuarele şi busturile conducătorilor răscoalei ţărăneşti din 1784, Horea, Cloşca şi Crişan. După invazia germană în Franţa, a fost dus la muncă forţată în Germania, lângă Pădurea Neagră. De aici evadează şi se reîntoarce la Baia Mare. În timpul ocupaţiei horthyste a Ardealului de Nord, a fost dus la muncă forţată în mai multe rânduri. 

În anul 1942 s-a numărat printre elevii Şcolii de arte frumoase de la Budapesta. Fiind mobilizat într-un detaşament de muncă forţată, în 1944 a fost nevoit să-şi întrerupă studiile. La 8 august 1944 s-a căsătorit cu pianista Elisabeta Kadar, fiica pictorului băimărean Geza Kadar, de origine ruteană. În 1945 s-a înrolat în armata română şi a participat la luptele de pe teritoriul Cehoslovaciei. După terminarea războiului a revenit pe plaiurile natale. Din 1946 este prezent la numeroase expoziţii internaţionale: Moscova, Belgrad, Budapesta, Sofia, Cairo, Damasc, Paris, Bologna, Londra, Roma, Brno, Bruxelles, Haga, Copenhaga, Oslo, Helsinki etc. Între 1950-1954 a fost profesor şi director al Şcolii medii de artă plastică din Baia Mare. În 1953 a fost distins cu Premiul de Stat, iar în 1964 a primit titlul de Artist al Poporului când s-a inaugurat Monumentul Ostaşului Român de la Carei.

Marea lui dragoste a fost sculptura în lemn.  Criticii de artă l-au caracterizat ca pe un mare artist popular. ,,Eu lucrez cu securea – spunea Vida Gheza – aşa cum m-au învăţat ţăranii şi cum am învăţat eu de la ei”. A fost un purtător fidel al tradiţiilor şi obiceiurilor locale. Stau mărturie lucrările: ”Fata pădurii”, “Omul focului”, „Omul nopţii”, “Vâlva băilor”,”Dans oşenesc”, “Balada lui Pintea”, “Ţăranca cu coşul” etc. Vestitului haiduc Pintea Grigore, i-a dedicat un întreg ciclu. ,,Am zăbovit adesea la atelierul maestrului în împărăţia lemnului şi a dălţilor – scria profesorul Pamfil Bilţiu – şi am discutat îndelung despre astfel de creaturi fantastice şi îmi amintesc cât de dator era să afle de la folcloriştii de teren cât mai multe detalii fizionomice …”. În 1968 a fost ales vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi i s-a decernat Ordinul Meritul Cultural clasa I.

Ca o recunoaştere a meritelor sale, în 1974 sculptorul Vida Gheza a fost primit în rândurile membrilor corespondenţi ai Academiei Române. Pentru noi sătmărenii, opera marelui artist este cunoscută prin Monumentul ostaşului român de la Carei. Se povesteşte că  în 1964, când Nicolae Ceauşescu a fost în vizită la Carei, printre altele a vizionat şi macheta monumentului. Se spune că s-a oprit în faţa chipului  reprezentând un ţăran. S-a uitat cu mare atenţie şi a spus: ”Tovarăşe Vida, acest cap de ţăran are prea mari mustăţi. Parcă nu este un cap de ţăran român”. Sculptorul, puţin încurcat, i-a răspuns: “Tovarăşe Ceauşescu, la noi în Ardeal ţăranii au mustăţi mai mari”. Artistul s-a stins din viaţă la 11 mai 1980 la Baia Mare.

Cap-de-taran

"Cap de țăran"

Buciumasul

"Buciumașul"

miner

"Miner"

monument carei

"Monumentul Ostașului Român" din Carei

Moisei

"Monumentul țăranilor martiri" de la Moisei

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on martie 2, 2013. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *