Elemente de management ale grupului de elevi, portretul dirigintelui

Profesorul deţine o poziţie cheie în organizarea şi conducerea procesului de învăţământ. Cunoştinţele cuprinse în programele şi manualele şcolare constituie doar nişte premise latente, din punctul de vedere al formării şi educării copiilor; ele capătă însă forţă formativ-educativă numai în urma prelucrării şi transmiterii lor de către profesor. La fel se întâmplă şi cu mijloacele de învăţământ. Oricât de perfecţionate şi de moderne ar fi ele, cel care pune în valoare întregul lor potenţial pedagogic este tot cadrul didactic precum și cel care dă viaţă manualului şcolar.

profesorPrin tot ceea ce întreprinde şi prin exemplul personalităţii sale, dascălul este un modelator al structurii personalităţii copilului, în stadiul cel mai hotărâtor al devenirii sale.

Referitor la diversitatea rolurilor pe care le poate exercita profesorul, în literatura de specialitate s-au conturat câteva ipostaze dominante:

Profesorul, ca expert al actului de predare-învăţare: el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se întâmplă în procesul de învăţământ;

Profesorul, ca agent motivator: declanşează şi întreţine interesul elevilor;

Profesorul, ca lider: conduce un grup de elevi, exercitându-şi puterea asupra principalelor fenomene ce se produc în clasa de elevi. Este un prieten şi un confident al elevilor, un substitut al părinţilor, obiect de afecţiune;

Profesorul, ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acţiunile şi comportamentul său este un exemplu pozitiv pentru elevi;

Profesorul în ipostaza de consilier: este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un îndrumător şi un sfătuitor al acestora;

Profesorul, ca manager: supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu ceilalţi profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori. Profesorul are de-a face cu un tip special de management şi anume „managementul clasei”.

Dascălul îşi asumă deci o multitudine de roluri a căror exercitare este dependentă de personalitatea lui. Chezăşia îndeplinirii în cele mai bune condiţii a funcţiilor didactice şi educative, culturale şi sociale ce-i revin o constituie personalitatea şi competenţa profesională ale acestuia. Ce i se cere, prin urmare, unui profesor diriginte pentru a-şi putea îndeplini nobila sa misiune? O puternică personalitate. Personalitatea dirigintelui influenţează, în mod semnificativ, succesul desfăşurării procesului de învăţământ; la fel de mult personalitatea sa influenţează formarea intelectuală şi morală a elevilor cu care lucrează. Influenţa personală a dirigintelui nu poate fi înlocuită nici de manuale, nici de instrucţiuni, nici de pedepse şi recompense, nici de noile tehnici moderne audio-vizuale. Dintre cele mai importante calităţi şi trăsături ce caracterizează personalitatea dirigintelui pot fi luate în considerate următoarele:

Dragostea şi respectul faţă de copii şi tineri, faţă de om în general. Dirigintele trebuie să iubească profund şi sincer copiii, să se apropie cu simplitate de ei, să poarte de grijă fiecărui elev, să dovedească o mare răbdare cu aceştia. Dragostea faţă de copii este una din trăsăturile esenţiale ale unui bun pedagog; dimpotrivă, acela care este închis în sine, pedant şi distant în raporturile sale cu copiii, nu poate desfăşura o muncă instructiv-educativă cu bune rezultate. Adevărata dragoste este o dragoste exigentă, care oferă mult, dar şi pretinde mult de la copii. Este, apoi, necesar ca dirigintele să fie pătruns de un înalt spirit de dreptate, să ştie să aprecieze obiectiv şi nepărtinitor sârguinţa la învăţătură, purtarea disciplinată a elevului. Un bun diriginte este acela care îşi iubeşte profund munca sa de instruire şi educare, care vede în aceasta rostul principal al exigenţei sale. Sentimentul de dragoste faţă de poporul căruia îi aparţine, sentimentul prieteniei cu alte popoare, sentimentul demnităţii personale. La acestea se adaugă calităţi de voinţă şi trăsături de caracter care se exprimă în energia, fermitatea şi perseverenţa cu care se străduieşte să-şi îndeplinească sarcinile. Asemenea calităţi pot deveni trăsături de caracter statornice. Dintre trăsăturile pozitive de caracter, ce dau distincţie personalităţii dirigintelui fac parte: spiritul de iniţiativă, stăpânirea de sine, spiritul de disciplină, cinstea şi modestia, dăruirea în muncă, exigenţa faţă de sine. O temeinică pregătire profesională psiho-pedagogică şi didactico-metodică.

Un bun diriginte trebuie să dovedească un larg orizont cultural, să aibă cunoştinţe bogate de literatură, artă, diverse domenii ale ştiinţei, să cunoască evenimentele social-politce. Să stăpânească bine teoria instruirii şi educaţiei. Există diferite tipologii ale personalităţii dirigintelui, una dintre acestea identifică următoarele tipuri:

Diriginte responsabil: Este cel cu o riguroasă planificare a temelor, variate şi interesante, întotdeauna bine pregătite. Desfăşurarea orelor sale are o curbă ascendentă, cu efect de cele mai multe ori benefic asupra evoluţiei acestora. Atmosfera în astfel de clase este caldă, iar prezenţa dirigintelui întotdeauna dorită.

Diriginte formalist: Este corect în planificare, dar expediază dezbaterea planificată în câteva minute, ori nici n-o mai face deloc, alocând timpul respectiv pentru adâncirea cunoştinţelor de la materia sa. Interesat în cea mai mare măsură de pregătirea ştiinţifică a elevilor, cu care îi place să se mândrească, crează de obicei colective unde la mare cinste stă doar competiţia. Urmarea este că se produce o stratificare a clasei, dominată de „cei buni”, unii din aceştia devenind adevărate vedete, iar „incompetenţii” rămân stigmatizaţi.

Diriginte absent: E tipul de om egocentrist, pentru care ceilalţi există în raport cu interesele lui. Gândurile sale rar se intersectează cu cele ale elevilor, iar orele, indiferent care, reprezintă un fel de corvoadă. Profită de orice ocazie favorabilă de a se eschiva de la obligaţiile sale, fiind ca diriginte aproape inexistent.

Adevăraţii diriginţi sunt cei care devin prietenii, în mod egal, ai tuturor şcolarilor, care ştiu să instaureze un climat de încredere şi respect, cei care sunt în stare să-şi lase toate necazurile la uşa clasei.

Prof. Alina Loredana Mocanu

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on mai 7, 2015. Filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *