La Editura Citadela a apărut “Dascălul din Blidari”, a doua ediție a romanului scris de Dariu Pop

Recent a văzut lumina tiparului „Dascălul din Blidari”, a doua ediție, scrisă de dascălul, poetul, scriitorul, muzicologul și omul de cultură care a fost Dariu Pop. Apariția romanului în ediția a II-a, prima apărând în 2008, se datorează unor oameni de litere excepționali precum dr. George Vulturescu, care semnează prefața, profesorului Ofilat Varvari, poetului Ioan Nistor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, căruia i se datorează îngrijirea ediției, notele și studiul critic.

DSC_0051Profesorul Ofilat Varvari ne destăinui modul de depistare a romanului care a zăcut nepublicat mai multe decenii. „Am descoperit manuscrisul romanului cu caracter biografic a lui Dariu Pop, prin 1986, când eram în toiul pregătirilor pentru centenarul nașterii autorului, printre materialele donat de doamna Florentina Pop, soția lui Dariu Pop, comunei Măgura Ilvei spre păstrare.

Cititorul romanului poate lesne descoperi că autorul și-a povestit de fapt, viața sa. Descoperim  în roman imagini și episoade din viața acestuia, imaginea unui dascăl adevărat, „care a educat și instruit mai multe generații pe care le-a ridicat la cunoașterea și noblețea sufletului său”. Pe drept cuvânt, romanul este o veridică prezentare a vieții românilor ardeleni, a sufletului intelectualului și a țăranului de pe meleagurile natale. Mai încolo, descoperitorul manuscrisului mărturisește cu regret că n-ar fi vorba despre viața lui Dariu Pop ci a tatălui acestuia George Pop, devenit Bob, venit în Măgura Ilvei din părțile Sălajului. Chiar dacă este așa, romanul are excepționalul merit de a ne înfățișa viața de dascăl de țară,din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Această viață a fost în majoritatea cazurilor o viață zbuciumată, plină de greutăți materiale, care uneori copleșeau, cu greu puteau dascălii acelor timpuri să se mențină la suprafață, devotat în primul rând misiunii ca un adevărat „luminător al satelor”, neobosit cultivator al sentimentului național și al dragostei de neam.

Scris într-un stil atractiv „textul curge ca o apă limpede, fără mult zgomot, doar atunci când se lovește de stânci se învolburează și devine tumultuos, după care se topește în armonia paginilor următoare”, susține Ofilat Varvari. Citind romanul îi dăm perfectă dreptate profesorului. Ni se perindă în față întreaga atmosferă politică și socială de la finele secolului al XIX-lea din societate ardeleană, lumea orașului și satului românesc raportat la stăpânirea dualistă. Jandarmul cu pene de cocoș, judecătorii, autoritățile mereu bănuitoare la adresa românilor dar și oamenii munților, ciobanii, oameni simpli, curați la suflet precum aerul locurilor.

Romanul este precedat de o excelentă cronologie a vieții și operei lui Dariu Pop. Călătoria din biografia sa care ne relevă atât momentele fericite ale copilăriei, dar și adevăratele sale drame ca om: pierderea mamei în 1890, la doar trei ani, a tatălui peste un an. Micul Dariu a ajuns în grija unei mame vitrege și a fratelui mai mare Iustin, ajuns învățător. Natura mirifică al Văii Ilbei îi aduce în oarecare măsură alinare copilului atât de greu încercat. Pe el l-au fermecat creatorii populari prin povestirile spuse.

Dariu Pop a surprins încă din tinerețe. La patru ani citea foarte bine uimindu-l pe acel inspector școlar care ascultându-l a spus: ”La o așa minune nu am mai participat niciodată”.

Prezentarea vieții și a operei lui Dariu Pop în cadrul cărții este exhaustivă. Din carte aflăm amănunte dintre cele mai surprinzătoare. Înscrierea lui Dariu Pop la Orfelinatul învățătoresc din Debrețin unde se trezește într-o altă lume. El povestește: ”Toți vorbeau ungurește și eu nu înțelegeam nimic și își făceau diverse observații”. Întrebat dacă știe românește a răspuns pozitiv fapt pentru care întrebătorul a exclamat că este „Olah fiu”, adică băiat român. A fost înscris cu numele de Papp Dariusz. Până la absolvirea Preparandiei permanent a fost în dilemă ce este, ungur sau român. O povestioară este elocvent. Cizmarul care trebuia să-i repare încălțămintea, aflând că e năsăudean, i-a aruncat gheata în față considerându-l „năpârcă de valah”. A scăpat cu bine declarându-i că este ungur cu numele de Papp. Tot el îl lovește cu un scaun pe un coleg care l-a făcut „valah cu floci pe limbă”. Nici oferta de a rămâne la școală după absolvire  ca dirijor și organist, cu un salariu de 150 de coroane pe lună nu l-au convins. Chemarea gliei străbune era mai puternică.

În același stil cursiv și atractiv este prezentată toată biografia lui Dariu Pop, inclusiv activitatea de după 1919 când Transilvania a revenit în hotarele firești ale României. În județul Satu Mare a activat cu succes pe tărâm școlar, ca director de ziar și scriitor.

Dramaticul an 1940 îl face să se refugieze la Turda, unde a fost numit inspector școlar apoi director al Muzeului Regional „Potaisa”. După 1945 a devenit profesor de muzică la Școala Pedagogică de băieți din Cluj, apoi folclorist pe lângă Orchestra populară a Filarmonicii din Cluj. Ultimii ani de viață au fost foarte rodnici pe plan muzical. S-a stins din viață la 20 martie 1965 la Cluj. Marele om de cultură Onisifor Ghibu l-a caracterizat astfel pe Dariu Pop: A fost unul din oamenii pe care i-am prețuit mult pentru caracterul nobil, pentru inteligența lui și pentru patriotismul său însușiri care arareori se întâlnesc îngemânate în una și aceeași persoană”.

Revenind la romanul „Dascălu din Blidari” putem spune că este fără îndoială un roman al intelectualității românești din mediul rural, din anii frământărilor politice ce au culminat cu prezentarea Memorandului. Personajul romanului, Gheorghe Bob este „intelectualul model al renașterii culturale ardelene” care „amintește de popa Tanda al lui Ioan Slavici. Dariu Pop a elaborat îndelung acest roman, s-au găsit trei variante, expresia unei experiențe uriașe de viață, care rezultă cu prisosință din cele 23 capitole ale romanului… fiecare reprezentând o cărămidă așezată riguros în edificiul romanului”. „dascălul din Blidar” se alătură marilor romane apărute în literatura ardeleană. Deși a zăcut multă vreme la sertar, romanul nu și-a pierdut nimic din conținut și mesaj.

Pentru tot ce a făcut și creat Dariu Pop merită să fie prețuit, dar în primul rând, așa cum scrie poetul Ioan Nistor, „trebuie să fie cunoscut”. Creația muzicală, cărțile lăsate moștenire, activitatea didactică, deschid celui dornic de cunoaștere o perspectivă demnă de interes, asupra unui destin exemplar. Recomandăm cu căldură romanul oricărui intelectual, și nu numai, dar în primul rând profesorilor, care găsesc în roman o frescă reală al acestei categorii sociale, în Ardealul de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este romanul perseverenței, a iubirii plaiurilor natale, a nerenunțării la credința străbună.

Prof. Carol C. KOKA

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on septembrie 6, 2015. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.