Drăgoșeștii, o familie nobiliară românească de prim rang a Transilvaniei medievale

Împlinirea în acest an a 800 de ani de la atestarea documentară a orașului Ardud a prilejuit apariția a două cărți de mare valoare, care reușesc să aducă o contribuție prețioasă la cunoașterea istoriei multiseculare a localității. Este vorba despre lucrarea autorilor Ștefan Berci și Rodica Berci, „Drăgoșeștii”, carte publicată cu ajutorul Primăriei Orașului Ardud și lucrarea „Cetatea Ardud, repere istorice și arheologice, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015, o lucrare de referință având-o drept editor pe Daniela Marcu Istrate.

00089521_large„Drăgoșeștii” este o carte care caută să redea o parte din istoria uitată a Ardudului. Lucrarea s-a născut, după cum mărturisesc înşiși autorii, din dragostea pentru istoria acestor locuri și din dorința de a scoate la lumină detalii ascunse sau uitate din viața celor care au trăit și locuit în Ardud. Autorii abordează cu multă acuratețe evoluția în timp a unei ilustre familii nobiliare românești, cea a Drăgoșeștilor, Dragoș din Bedeu și Bogdan, care au reușit să creeze în nord-vestul Transilvaniei un vast domeniu de aproape 1.000 de kilometri pătrați, cu aproape 300 de sate și peste 10 cetăți, care au jucat un rol important în istorie.

Dragoș din Bedeu a jucat un rol important în „Descălecatul Moldovei”. Descendenții săi și-au vărsat sângele pentru regii Ungariei în numeroase bătălii împotriva turcilor. De exemplu, pe baza Diplomelor maramureșene s-a stabilit că Balc împreună cu frații săi a participat la asediul Vidinului, cu un număr mare de maramureșeni. Balc și cu fratele său Drag au fost investiți cu magistratura de comiți ai Sătmarului, mai târziu cel de comiţi ai Maramureșului. Ei vor intra și în stăpânirea cetății Chioar, pe la 1378, apoi a altor domenii, devenind cei mai puternici nobili din nord-estul Ungariei.

După moartea regelui Ludovic cel Mare, voievodul Balc și frații săi Drag și Ioan au fost la conducerea trupelor regale. Îi găsim apoi, la 1386, în delegația celor 10 magnați, pe Drag și Sas, care realizează înțelegerea prin care Sigismund de Luxemburg, viitorul rege, s-a căsătorit cu Maria. Autorii precizează că triumviratul Balc, Drag și Ioan controla întreaga parte de nord a Transilvaniei.

În ziua de 25 februarie 1392, puternicul rege Sigismund de Luxemburg a donat 10 sate românești din districtul Ardud lui Balc și Drag, apoi orașele Hust și Sighet, Drag primind atributul „de Beltiug”. Balc a murit în anul 1402, opera lui fiind continuată de fiii lui, Dumitru și Sandrin, de fiii lui Drag, Sandrin și George, precum și de fiul lui Ioan, Vladislav.

Contemporan cu Iancu de Hunedoara a fost Nicolae Dragfi de Ardud, care a participat alături de Iancu la evenimentele majore ale Regatului Ungariei. Nicolae Dragfi a făcut parte din Consiliul Regal și a fost om de încredere, participant la diferite bătălii. El a primit privilegiul de a ridica cetatea Ardudului. A fost comite în Solnocul de Mijloc, om de încredere al regelui Matei Corvin împreună cu fiul său Bartolomeu Dragfi. La Ardud, la 3 iulie 1444, Nicolae Dragfi a obținut aprobarea de a ridica o fortăreață cu turnuri, ziduri, șanțuri și cu alte lucruri necesare. Cetatea a fost începută și finalizată de Bartolomeu Dragfi, pe la 1489. Această cetate a jucat un rol important, la 1565, când a fost asediată de 45.000 de oșteni, din care 15.000 erau turci care-l ajutau pe Ioan Zapolya contra armatei austriece. Mare păcat că în urma asediului, arhiva familiei Dragfi a fost distrusă.

Un alt capitol al cărții tratează pe larg personalitatea lui Bartolomeu Dragfi ca voievod al Transilvaniei, între 1493-1498 și om de încredere a lui Matei Corvin. Bartolomeu Dragfi avea o imensă avere și numeroase titluri obținute pe merit. El a avut privilegiul să o însoțească pe drumul către Ungaria pe regina Beatrix, cu care Matei Corvin s-a căsătorit în 1476. Peste câțiva ani, Margareta Dragfi, fiica lui Bartolomeu Dragfi, s-a căsătorit cu Alexandru, fiul domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare.

Prestigiul și puterea lui Bartolomeu Dragfi au sporit încontinuu. În 1471 a apărut ca șef magistrat, a fost numit apoi baron, în 1491 mare postelnic și în cele din urmă, la 1493 voievod al Transilvaniei. A îndeplinit această demnitate până în 1498. Funcția era asociată cu cea de comite al secuilor.

Bartolomeu Dragfi a avut o contribuție decisivă în bătălia de pe Câmpul Pâinii, aproape de Orăștie, în 1479. El a fost în același timp și un bun diplomat. A mijlocit împăcarea lui Ștefan cel Mare cu regele Poloniei, Ioan Albert. Bartolomeu Dragfi a rămas fidel regelui Matei Corvin care l-a pus să jure credință fiului său Ioan Corvin, atunci când el nu va mai fi. Bartolomeu Dragfi s-a stins din viață în anul 1501, la vârsta de 51 de ani.

Ultimul capitol al cărții îl prezintă pe Ioan Dragfi, fiul lui Bartolomeu Dragfi, ca om al timpului său, în contextul politic european al secolului al XVI-lea. El a participat la bătălia de la Mohács din 1526. Printre cei căzuți în luptă s-a numărat și Ioan Dragfi, ajuns al doilea om în stat. La Mohacs a pierit și floarea nobilimii române din Maramureș, în frunte cu vicecomitele Iacob Mircea. A început astfel domnia de 150 de ani a turcilor. În Transilvania s-a format o locotenență domnească în frunte cu Gaspar Dragfi, fiul lui Ioan Dragfi.

Menționăm că Ioan Dragfi a redactat două testamente, unul la Ardud, în 1521, iar celălalt la Mohács, în 1526. Din primul testament, printre altele, aflăm că el a făcut o călătorie la Roma și a fost primit de Papa Leon al X-lea, reușind să obțină legitimitatea pentru fiul născut dintr-o relație extraconjugală, cu drept de moștenire. Aici se face pomenire de un alt personaj excepțional, original din Ardud, Tomas Bakocz, fiu de rotar, ajuns înalt ierarh bisericesc, contracandidatul lui Leon al X-lea la scaunul pontifical. În testament se face referire la arhiva familiei, care se află în turnul cetății din Ardud. Din păcate, arhiva a fost distrusă, așa cum am arătat, în urma asediului din 1565.

În partea finală a cărții, autorii înserează ca anexe, o serie de documente referitoare la legitimarea fiului bastard a lui Ioan Dragfi, copia Scrisorii-Testament a lui Ioan Dragfi din 1526, Diploma de numire a lui Ioan și Gheorghe  Dragfi în rândul baronilor. De asemenea este prezentată color, evoluția heraldică a Dragoșeștilor.

Prof. Carol C. Koka 

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on octombrie 5, 2015. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.