Episcopul greco-catolic Grigore Maior din Sărăuad, luminător al neamului românesc

Sărăuadul, localitate care face parte din orașul Tășnad, este locul de baștină al episcopului greco-catolic Grigore Maior. Localitatea Sărăuad are o vechime apreciabilă. Este atestată documentar din 1279. Aici a văzut lumina zilei cel care avea să devină episcop al Episcopiei Unite de Făgăraș. El a făcut parte din galeria acelora care au meritat cu prisosință reabilitarea după 1990, ceea ce Tășnadul a și făcut, cinstind memoria marelui ierarh prin dezvelirea în 1994 a bustului său în centrul orașului. Și la Sărăuad, la 7 noiembrie 2010, a fost dezvelit un alt bust. A fost lansată cu acel prilej lucrarea ”Grigore Maior. Portretul unui intelectual român din secolul XVIII”, de Viorel Câmpean, de la Biblioteca Județeană Satu Mare.

238Grigore Maior s-a născut la Sărăuad ”din părinți creștini pravoslavnici”. A studiat la Carei și Cluj, la școala iezuiților. În 1740 a intrat la Seminarul din Blaj, trimis apoi la Roma, ca student al Colegiului Urban ”De Propaganda Fide” trimis de episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein. Aici a dobândit după 7 ani titlul de ”doctor” în științe teologice și filosofice. A fost hirotonit la Roma, în 17 decembrie 1743. În 1754 se număra printre primii dascăli ai școlii românești de la Blaj ca ”învățător al limbilor și după vreme și putință, a științelor”. El este cel care cere înființarea unei școli ”din venitele dijmelor regești la Santău”.

Grigore Maior este considerat pe drept și un precursor al teatrului românesc. Astfel, în 1755 este atestat ”comedia ambulatoria alumnorum” cu spectacole ținute în mai multe localități, organizate de Grigore Maior. A manifestat interes și față de dansurile naționale ”stimulând pasiunea studenților față de dansul călușarilor”.

Grigore Maior este menționat și ca întâiul bibliotecar al Blajului. El a cerut cărți împărătesei Maria Tereza, iar cererea lui a fost satisfăcută. Darul primit formează o bună parte din tezaurul Bibliotecii Centrale de la Blaj. Dragostea de carte l-a îndemnat să reorganizeze și tipografia de la Alba Iulia, pe care se pare că a și condus-o, tipografie transferată apoi la Blaj. Personal, Grigore Maior a fost posesorul unei importante biblioteci personale. Mai mult ca sigur, a făcut parte din colectivul care a tradus ”Biblia lui Petru Pavel Aron”. Grigore Maior este autorul a ceea ce se numește ”Institutiones lingvae valahice. Lexicon compendarium latino-valachicum”, publicată la Alba Iulia, 2001, ce plasează începuturile Școlii Ardelene pe la 1765.

După moartea episcopului Petru Pavel Aaron, Grigore Maior a candidat la această funcție, primind 90 de voturi. Cele 72 de voturi date pentru fostul episcop Inochentie Micu-Klein au fost anulate. Deoarece Maior nu s-a împăcat cu această nedreptate și se agita împotriva clerului, a fost chemat de generalul Hadik, comandantul trupelor imperiale de la Sibiu, unde a stat arestat trei luni și jumătate, la ordinul împărătesei Maria Tereza. Ulterior a fost dus la mănăstirea din Muncaci, unde a stat până în 1770, vreme de șase ani.

Grigore Maior a avut și a treia încercare de a ajunge episcop, după decesul lui Atanasie Rednic. La Sinodul din 26 august 1772, Maior a primit 95 de voturi, iar contracandidatul Ignatie Darabant 16 voturi. Diploma imperială din 27 octombrie 1772 l-a numit episcop al greco-catolicilor. A fost sfințit în biserica curții imperiale din Viena, în 23 aprilie 1773, în prezența împărătesei Maria Tereza și a fiului său Iosif, viitorul împărat Iosif al II-lea. Instalarea solemnă a noului episcop de 59 de ani, a avut loc la Blaj la 7 noiembrie 1773, cu participarea a 40 de protopopi.

6ng_bustCa episcop, Grigore Maior a făcut totul ca numărul elevilor de la Blaj să crească, iar cei săraci să fie ajutați. A cerut ridicarea de școli pentru greco-catolici și drepturi pentru preoți. S-a opus trecerii la ritul catolic, văzând în aceasta un pericol de deznaționalizare. Grigore Maior a efectuat un număr mare de vizite. Cu aceste ocazii îi învăța pe români despre drepturile lor. A avut curajul de a cere împărăției ridicarea vlădiciei sale la rangul de mitropolie. Grigore Maior este cel care a ctitorit biserica din Sărăuad. A reușit de asemenea, ridicarea unui lăcaș greco-catolic la Sibiu. Pe propria cheltuială a restaurat și catedrala din Blaj.

Din cauza numeroaselor intrigi, apoi din cauza unor posibile implicări în răscoala lui Horea, și bănuit de legături cu răsculații, la 13 martie 1782 a abdicat, abdicarea fiind primită de împăratul Iosif al II-lea, care i-a asigurat o pensie anuală de 1.500 de florini. A trecut la cele veșnice la Alba Iulia, în 27 ianuarie 1785, lăsând cea mai mare parte a averii pentru înzestrarea școlilor din Blaj A fost înmormântat la Blaj în cripta curții episcopale.

Fără îndoială, episcopul Grigore Maior contează în istoria națiunii sale ca o mare personalitate care s-a străduit să-i modernizeze și să-i occidentalizeze din punct de vedere cultural pe românii transilvăneni. A fost un mare român care a lucrat pentru fericirea și ridicarea neamului românesc.

Bibliografie:

1 Viorel Câmpean, Grigore Maior. Portretul unui intelectual român din secolul XVIII – schiță biografică, Biblioteca Județeană Satu Mare, 2010.

2.Claudiu Porumbăcean, Bujor Dulgău, Oameni din Sătmar, Satu Mare, 2000

3.George Vulturescu, Cultură și literatură în ținutul sătmarului. Dicționar 1700-2000, Satu Mare, 2000

4.Ioan Ardelean Senior, Oameni din Sălaj. Momente din luptele naționale ale românilor sălăjeni, Zalău, 1938

5.Zenovie Pâclișeanu, Istoria bisericii Române Unite, Tg. Lăpuș, 2006

Prof. Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on octombrie 31, 2015. Filed under Spiritualitate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *