A început Postul Paştilor sau Postul Mare

De astăzi, 18 martie, începe Postul Paştilor, cel mai lung şi cel mai aspru post şi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Postul se va încheia pe 5 mai când se va sărbători Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. În popor este numit Postul Mare, cu referire la postul de 40 de zile ţinut de Mântuitor.

99617_rugaciuneaDurata postului de şapte săptămâni, pe care o avem şi astăzi, a fost stabilită la Sinodul I Ecumenic, persistând însă deosebiri dintre bisericile locale asupra duratei şi modului postirii. Durata de 40 de zile a Postului Paştilor se întemeiază pe o tradiţie veche-testamentară: potopul, care a ţinut 40 de zile, Iisus a postit în munte 40 de zile şi 40 de nopţi, Moise a stat pe munte 40 de zile.

Pe vremuri, postul era mult mai aspru decât în zilele noastre, deoarece toate zilele erau de ajunare, de abţinere totală de la orice mâncare şi băutură până la ceasul al nouălea din zi, spre seară, făcând excepţie zilele de sâmbătă şi duminică. Potrivit tradiţiei rânduite se posteşte astfel: în primele două zile din săptămână se recomandă, pentru cei ce pot, ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă, la fel în primele trei zile şi ultimele două zile din Săptămâna Patimilor. Miercuri se ajunează până seara, când se mămâncă pâine şi legume fierte în undelemn. În restul zilelor se mănâncă uscat o singură dată pe zi, seara, iar sâmbăta şi duminica, de două ori pe zi, legume fierte în untdelemn şi puţin vin.

Potrivit izvoarelor istorice, în Imperiul Bizantin, în timpul postului erau interzise toate petrecerile, jocurile şi spectacolele. Este bine de reţinut faptul că postrul de alimente este fără efect dacă nu este însoţit de milostenie, bunătate, iubire, răbdare şi respect. În Biserica Romano-Catolică, Postul Paştelui are tot durata de 40 de zile, însă începe miercurea numită Dies Ceneris (Ziua Cenuşii), pentru că în această zi se practica presărarea cenuşţii pe creştetul capului, în semn de penitenţă publică, obicei moştenit de la evrei.

Bătrânii, bolnavii şi copii sunt scutiţi de post, întrucât trupul lor este mai puţin rezistent. PF Daniel în slujba de la începutul postului a spus că: „trebuie evitate excesele: atât delăsarea spirituală prin nepostire, cât şi epuizarea fizică prin nechibzuinţă”. Postul este, întâi de toate, „o perioadă de eliberare de păcate şi de patimi egoiste”, adică o perioadă de pocăinţă pentru tot ce am făcut rău şi, în acelaşi timp, este o perioadă de înviere şi de luminare a sufletului prin rugăciune, prin sfintele slujbe, prin citirea Sfintelor Scripturi şi ale Scrierilor Sfinţilor, prin spovedanie, dar mai ales prin împărtăşanie, pe care biserica o recomandă să fie primită“, a spus PF Daniel. Postul trebuie însoţit de atitudini şi fapte de dreptate şi de milostenie, de pace şi smerenie.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on martie 18, 2013. Filed under Spiritualitate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *