OZN–uri din adâncul oceanului planetar

În iarna anului 1961, un corp necunoscut, coborând în picaj cu peste 7.000 km/h, a străpuns o gaură cu diametrul de circa 100 m în gheața groasă de peste un metru a lacului Ladoga. S-a scufundat în lac, apoi a decolat din nou. Gheața din zonă a căpătat o radioactivitate sporită și o culoare verzuie, caracteristică oxizilor de titan descoperiți la analiza eșantioanelor.

ufoAlt OZN, probabil tot în dificultate, a dispărut la 31 octombrie 1963 în apele râului Peropava, lângă localitatea Iguape, statul Sao Paolo, Brazilia. Sub ochii câtorva zeci de martori, un disc lenticular, cu aparență metalică și grosimea de 1 m, având circa 5 m diametru, a apărut în zbor deasupra râului. Părea să aibă dificultăți cu menținerea înălțimii și poziției de zbor, iar din interior se auzeau sunete înăbușite, ca niște bătăi. A trecut peste o casă și a lovit trunchiul unui palmier lăsând o tăietură adâncă. S-a înclinat, a pornit în sus, a glisat pe un bord și s-a prăbușit în râu. Apa s-a tulburat și s-a învolburat fierbând înăbușit cam o oră după ce discul se scufundase. Deși căutat cu mijloace specializate, inclusiv de scafandri, discul nu a fost găsit niciodată.

În octombrie 1961, aparatura sonar a unui grup de nave americane ce navigau în Atlantic, făcând acoperirea unui portavion, a descoperit un obiect submarin ce se deplasa cu viteza de 150 de noduri și care obiect a însoțit navele 48 de ore, după care a plonjat pe verticală, dispărând în adânc.

La 6 iulie 1965, echipajul petrolierului norvegian Jawesta, care naviga în Oceanul Atlantic, a observat un obiect de mari dimensiuni ieșind din ocean și trecând foarte aproape de vas. Era ca o țigară de foi, cu un șir de deschideri prin care ieșea o lumină galben-portocalie. Aparatul nu avea urme de aripi sau de ampenaj. O coadă de foc se lățea în spatele obiectului.

La 27 iunie 1970, ora 11.40, numeroși martori au observat lângă Rio de Janeiro amerizarea unei nave aeriene discoidale, care a plutit 40 de minute, apoi a decolat, lăsând un mic obiect autopropulsat pe care poliția portuară l-a pescuit din valuri.

Un alt OZN a fost observat deasupra orașului Petrozavodsk, în nord-vestul fostei Uniuni Sovietice, la 20 septembrie 1977. A lăsat și el un OZN ”pui” în apele lacului Onega.

La 12 ianuarie 1965, un pilot zburând pe ruta Auckland-Kaitala, Noua Zeelandă, a observat timp de 20 de minute un obiect metalic fusiform, în apele puțin adânci de lângă Whennapai Neted, fără proeminențe, cu o trapă de acces vizibilă la ceea ce se putea numi provă. Acest OZN avea circa 30 m lungime și 15 m diametru.

La 3 iulie 1967, echipajul cargoului argentinian Naviero, aflat în apele Atlanticului de Sus, a observat un obiect submarin luminos, de aproximativ 30 metri lungime și 6 metri diametru, navigând în paralel cu nava, la 15 metri tribord și 5 metri adâncime. Echipajul vasului argentinian a descris obiectul ca pe un fus extrem de alungit cu contururi foarte clare, dar pe suprafața căruia nu se distingeau trape, turele, periscop sau ce mai are în dotare un submarin. Navigația în paralel a durat 15 minute, cu viteza de 17 noduri.

Argentinienii au remarcat absența oricărui zgomot și a vârtejurilor firești la prova și la pupa obiectului submarin. Suprafața acestuia emitea o lumină alb-gălbuie, suficient de puternică pentru ca apele oceanului să devină fosforescente până la câțiva metri de corpul fusiform. Șeful de echipaj a încercat să intre în legătură cu echipajul misterios, semnalând cu lampa Aldis. Brusc, submarinul necunoscut a virat 90 de grade și s-a scufundat rapid, dispărând în adânc.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on martie 18, 2016. Filed under Mistere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *