La Altarul de Vară, pe locul fostei mănăstiri dintre Cuța și Soconzel a avut loc o procesiune religioasă

Duminică, 24 iulie 2016, între Cuța și Soconzel, la locul unde este amplasat Altarul de Vară, a avut loc o procesiune religioasă, a doua de la sfințirea Altarului. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu părintele protopop Marian Crainic. Au fost prezenți și au luat cuvântul primarul comunei Socond, Ioan Crasnai, președintele Asociației ”Codrenii” Ionel Costescu, inginerul Ioan Suciu, fiu al satului, autor al unei frumoase monografii a satului natal, invitați, precum și numeroși credincioși din Socond, Cuța, Soconzel, Hodișa și alte localități.

1Așa cum a subliniat părintele protopop Marian Crainic, “Oamenii Țării Codrului țin trează tradiția de care depinde dăinuirea noastră pe aceste meleaguri. Aici sunt oameni credincioși, iubitori de istorie și de Dumnezeu”.

11Inginerul Ioan Suciu ne-a destăinuit câteva date legate de istoria locului. Altarul de Vară a fost construit în anul 2012, pentru a marca locul unde cu secole în urmă a existat o mănăstire. Satele Cuța și Soconzel au fost donate în 1424 de regele Sigismund de Luxemburg familiei nobiliare românești a Dragoșeștilor, cu toate averile, inclusiv cu biserica dintre cele două sate. Această familie nobiliară a ctitorit probabil și mănăstirea Cuța, situată la jumătatea distanței dintre satele Cuța și Soconzel, în locul cel mai înalt, la Cota 300 metri (Vârful Dealului cel Lung). Pe timp senin, de aici se pot observa împrejurimile, până la Viile Satu Mare, zona Ardudului, Beltiugului, iar noaptea se pot vedea luminile municipiului Satu Mare.

10Biserica mănăstirii era construită din lemn cu fundație de piatră, turn înalt și acoperiș cu șindrilă. Despre existența acestei mănăstiri vorbește tradiția populară când amintește de ”Drumul Mănăstirii” sau ”Dealul Bisericii”. Această realitate este consemnată și pe hărțile cadastrale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Aici, la această mănăstire, cu hramul Sf. Arhangheli și Sf. Maria funcționa și o școală pentru preoți, o școală de pictură pe lemn. Din cartea lui Ioan Suciu, ”Cuța – poveste de sub Codru”, Editura Citadela, 2008, p.89, aflăm că aici a fost sfințit ca episcop călugărul Eutichiu, la 18 septembrie, 1618, iar la sărbători la această biserică veneau ”noroade organizate de pelerini atât din satele vecine cât și din împrejurimi”.

2Mănăstirea Cuța este amintită și în lucrarea lui Ovidiu Ghitta, Nașterea unei biserici, Biserica greco-catolică din Sătmar în primul ei secol de existență (1667-1761), Cluj-Napoca, 2001, p.384-385. Este prezentă și în ”Dicționarul mănăstirilor…”, Cluj-Napoca, coordonator Adrian Andrei Rusu, la p. 123.

3Mircea Păcurariu, în ”Istoria bisericii românești din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș”, 1992, p.206, amintește de unele modificări odată cu trecerea la religia ortodoxă la cea greco-catolică. Avem deci o continuitate de viață monahală de 158 de ani de la 1618 la 1701 și încă 75 de ani, până la 1776.

4Ce s-a întâmplat la 1776? Știm că din ordinul generalului austriac Adolf Bukov a început dărâmarea bisericilor românești ortodoxe. Locuitorii celor două sate au consimțit să demoleze ei mănăstirea. Cu materialul împărțit frățește și-au ridicat biserici pe vatra satelor lor. Au fost împărțite și obiectele de cult. În Soconzel s-a construit o biserică de lemn în 1777, iar în Cuța la 1778. În anii colectivizării forțate, locul mănăstirii a fost nivelat cu buldozerul, ștergându-se orice urmă.

5Menționăm că atunci când s-au săpat gropile pentru plantarea de pomi în aceste locuri, prin anii 60, de către elevii Grupului Școlar Unio și ai Liceului ”Mihai Eminescu” din Satu Mare a fost descoperit locul vechii mănăstiri. (Ioan Suciu, ”Cuța – o poveste de sub Codru”, p. 91. Atunci s-au descoperit fragmente de ceramică, o statuetă, monede, chiar și un denar roman (I. Suciu, op. cit., p.92).

6Mergând mai departe pe firul istoriei, din lucrarea lui Ștefan Meteș, ”Mănăstirile românești din Transilvania și Ungaria”, 1936, aflăm de numele călugărului Eutichiu, numit ”vizitator” peste românii din comitatul Satu Mare, Eutichiu fiind călugăr al mănăstirii Cuța.

7Biserica de lemn din Cuța, construită din lemn în 1778 a rezistat timp de 130 de ani, a ars în urma unui incendiu în anul 1908. Noua biserică din Cuța a fost sfințită în anul 1926, sfințirea fiind întârziată de Primul Război Mondial.

8În anul 2012, pe locul vechii mănăstiri Cuța a fost ridicat Altarul de Vară, ca lăcaș de rugăciune, cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, a ÎPS Iustinian Chira, a PS Justin Sigheteanul, episcop vicar, a preotului secretar Ioan Pop. Pisania de la fața locului mai vorbește de ajutorul prețios primit din partea Consiliului Județean Satu Mare, Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, Protopopiatul Ortodox de Carei, părintele protopop  Marian Crainic, Primăria Socond, primar Ioan Crasnai. Proiectarea Altarului de Vară aparține inginerului Ioan Suciu iar meșterul care a executat lucrările a fost Toader Roib.

9În cuvântul său inginerul Ioan Suciu a spus: “Noi cei de față suntem la cea de a doua procesiune religioasă la acest Altar de Vară de la sfințirea sa, și dorim ca întâlnirea noastră să aibă loc în fiecare an în memoria acestei prestigioase mănăstiri de mult apusă, pentru întărirea în credință strămoșească a credincioșilor din satele codrene și nu numai și a trecătorilor prin acest loc de istorie”.

Prof. Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on iulie 25, 2016. Filed under Cultură-Educație, Spiritualitate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *