Corina Petrescu – Poem de Luminaţii: „De ziua lor, a tuturor”

gyertyaNe amintim cu drag de cei trecuți,

Suspinele sunt astăzi inutile,

Nu i-am putut reține printre noi

Cu toate lacrimile noastre-umile.

Ni-i ia o doamnă, dracu să o ia,

Ni-i ia de lângă noi pentru vecie

Și, orice-am face, nu ni-i dă ‘napoi,

Ce ne rămâne nouă (mie, ție)?

Rămân în urmă calde amintiri

Tristețe, jale mare și durere

Și semne de-întrebare: unde sunt?

Dar nimeni nu răspunde dacă piere.

Le cerem în genunchi iertare lor

Că nu suntem cu toții împreună

Și-i întrebăm, cu dragoste, în gând

De ce n-au vrut cu noi să mai rămână.

Noi știm c-au vrut, dar nu s-a mai putut,

Noi știm că Drumul e adevărat,

Dar nu putem admite cum că ea,

Afurisita doamnă i-a luat.

Și-atunci le ducem flori și lumânări,

Coroane vii pe scumpele morminte

Și le promitem că, pe-acest pământ,

Cât vom trăi, noi îi vom ține minte!

28 octombrie 2016

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on octombrie 31, 2016. Filed under Spiritualitate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *