Duminica Floriilor: Să-L primim pe Domnul în Ierusalimul sufletelor noastre

Duminica Floriilor sau Floriile cum se mai numeşte în popor, este una din cele dintâi praznice împărăteşti din cursul anului bisericesc, cu o săptămână înainte de Paşti. Sărbătoarea ne aminteşte de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimile Sale.

manz-asinei-si-copiiSărbătoarea este mai veche decât semnificaţia ei creştină. În timpul Imperiului Roman era dedicată zeiţei Flora. Creştinismul şi-a adus contribuţia la sporirea importanţei acestei zile, prin intrarea Domnului în Ierusalim, transformând Duminica Floriilor în ziua de debut pentru Învierea Domnului.

Ramurile de salcie sunt încă din vechime simbolurile sărbătorii Floriilor

Primele menţiuni scrise despre această sărbătoare le avem din secolul al IV–lea, menţiune care face referire la Sf. Epifanie căreia îi sunt atribuite două predici la această sărbătoare. Avem descrierea sărbătorii la Ierusalim făcută de o femeie pe nume Egeria sau Silvia. Ea a vizitat Ţara Sfântă pe la sfârşitul secolului al IV–lea şi a descris cum se sărbătorea la Ierusalim. Mai sunt cunoscute predicile ţinute în această zi de Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Ambrozie şi Sf. Chiril al Alexandriei. De-a lungul timpului sărbătoarea Floriilor a fost numită şi Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez. Se mai numea şi Duminica graţierilor, deoarece în cinstea ei împăraţii acordau graţieri. Pelerina mai sus amintită a consemnat faptul că în această zi exista obiceiul din vechime, obicei generalizat în toată Biserica creştină, să se ducă în biserică ramuri de salcie care sunt binecuvântate şi apoi împărţite credincioşilor, în amintirea ramurilor de finic şi de măslin cu care mulţimea L-a întâmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfală în Ierusalim, în semn al biruinţei împotriva morţii, câştigată de Domnul prin învierea lui Lazăr, săvârşită cu o zi înainte în sâmbăta lui Lazăr. Lazăr a fost un tânăr din Betania, care s-a îmbolnăvit şi a murit. El era frate cu Maria şi Marta, prieteni ai Domnului Iisus. Acesta a fost anunţat de boala lui Lazăr dar nu a putut ajunge la el la timp. Lazăr a murit şi a fost înmormântat. Iisus a sosit a patra zi. Când L-au văzut surorile au început să plângă. Ajungând la mormânt Iisus S-a rugat la Tatăl Său, apoi l-a chemat pe Lazăr afară din mormânt zicând: “Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată”. Şi Lazăr a ieşit viu spre uimirea tuturor.

Tradiţii şi superstiţii de Florii

Unul din obiceiuri de Florii este ca ramurile de salcie sfinţită sau mâţişori să fie puse la icoane. Oamenii le mai pun pe pomii frunctiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Există credinţa că abia acum pomii prind putere să rodească. Nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceştia să nu rămână fără rod. Potrivit unei legende populare, salcia s-a făcut punte peste un râu pentru Maica Domnului, ajutând-o să îşi continue drumul. Drept urmare, Fecioara Maria a dăruit sfinţenie salciei. În ziua de Florii, stupii sunt împodobiţi cu salcie sfinţită, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâţişorii erau aruncaţi în curte când începea să cadă grindina. Ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate. Bătrânele se încingeau cu ramuri de salcie pentru ca să nu le doară şalele. Mai era obiceiul ca părinţii să-şi lovească uşor copiii cu nuieluşele de salcie, când veneau de la biserică. Se credea că aşa vor creşte sănătoşi şi înţelepţi. Se spune că cine mănâncă peşte în Duminica Floriilor se va lecui de orice boală. Tot ce se găteşte din peşte în această zi are puteri tămâduitoare.

Îndemn la cumpătare de 1 Mai şi respect faţă de Patimile Domnului

Preotul Gabriel Gorgan, unul din parohii bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, ne-a oferit în dimineaţa din ziua Floriilor mai multe detalii atât despre sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cât şi despre Săptămâna Patimilor. „Această duminică este una dintre cele mai importante din cursul anului bisericesc, deoarece este ultima dinainte de Paşti. La slujba de Florii participă cam 2.000 de credincioşi ai bisericii noastre. Un simbol al acestei sărbători sunt ramurile de salcie pe care le sfinţim şi credincioşii le duc acasă. Mesajul Floriilor pentru noi toţi este unul de bucurie, veselie, după cum Iisus a fost primit în Ierusalim, şi tot aşa ar trebui să-L primim şi noi în Ierusalimul sufletelor noastre. Săptămâna Patimilor în acest an se suprapune în acest an cu ziua de 1 Mai, aşa că ar trebui să nu uităm să acordăm Patimilor Mântuitorului, morţii şi răstignirii Sale respectul cuvenit”, a declarat pentru ActualitateaSM.ro preotul Gabriel Gorgan de la Biserica Sfinţii Împăraţi „Constantin şi Elena” de la capul podului Golescu. Şi aici s-a oficiat duminică, 28 aprilie începând cu ora 10.00 Sfânta Liturghie, de către preoţii Ioan Socolan, Gabriel Gorgan şi Tiberiu Vălean. Părintele Gabriel a estimat că au participat în jur de 2.000 de credincioşi. Imaginea lor ieşind din biserică era impresionantă, toţi de la copilaşi la vârstnici duceau acasă ramuri sfinţite de salcie iar pe feţele lor se vedea bucuria Intrării Domnului în Ierusalim. Întrucât Intrarea Domnului în Ierusalim este unul dintre praznicele împărăteşti ale Bisericii, toţi cei care au participat la slujbă au fost miruiţi de preoţi la ieşirea din biserică.

Imagini de la Sfânta Liturghie din ziua de Florii, la Biserica "Sfinții Împărați Constantin și Elena" și de la ieșirea din biserică: 

_DSC0291

_DSC0292

_DSC0285

_DSC0278

_DSC0297

_DSC0279

_DSC0268

_DSC0310

_DSC0312

Săptămâna Patimilor, numărătoarea inversă spre Înviere

Săptămânii Patimilor îi sunt caracteristice deniile. Acestea sunt slujbe care se săvârşesc după orele 18.00 în bisericile ortodoxe. Încep din seara Floriilor şi ţin până vineri seara inclusiv. Cele mai importante denii sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute sub numele de Denia Mică şi Denia Mare. Cu acest prilej sunt rostite rugăciuni rituale, cântări, se citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament, numite paremii iar în fiecare zi din Săptămâna Patimilor se citeşte o anumită Evanghelie. Zilele de luni şi marţi din Săptămâna Patimilor sunt pregătitoare pentru orice credincios în vederea înţelegerii sensului venirii lui Hristos în lume, patimilor şi morţii sale, anume acela de a birui păcatul şi moartea prin jertfa de sine. În aceste zile la denii se citesc pilde despre împărăţia cerurilor, împreună cu psalmi şi alte texte despre pocăinţă, despre părere de rău, pentru păcatele săvârşite. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Iisus fariseilor, pe 30 de bani de argint. Joia Mare este ziua în care a avut loc Cina cea de Taină, la care Hristos a prefigurat jertfa Sa prin frângerea pâinii. „Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor” şi prin oferirea vinului „Acesta este Sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor”. Înainte de cină, Iisus a spălat picioarele ucenicilor săi, chiar şi celui care l-a vândut, învăţându-şi că fiecare trebuie să se supună cu semerenie şi dragoste fraţilor săi. După cină, Iisus a plecat în grădina Ghetsimani, unde S-a rugat cu lacrimi de sânge şi unde a fost arestat de soldaţi care erau călăuziţi de Iuda. După arestare, Iisus a fost judecat de arhierei, de regele Irod şi de procuratorul roman Pilat din Pont. Joi seara se citesc 12 Evanghelii ce reprezintă fragmente de texte extrase din cele patru Evanghelii în care sunt relatate patimile lui Iisus şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Atunci când preotul citeşte din Sfânta Evanghelie, credincioşii aprind lumânări şi se aşează în genunchi. Vinerea Mare este ziua de doliu a creştinătăţii, atunci a fost răstignit Mântuitorul după ce a fost biciuit, batjocorit de soldaţii romani, obligat să-şi poarte crucea pe drumul spre Golgota. A fost ţintuit pe cruce, având alături doi tâlhari şi a murit în chinuri, după care a fost îngropat. La denia Prohodului lui Iisus se cântă Cântarea prohodului Domnului în trei stări şi are loc ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (pictura sau broderia care reprezintă scena punerii în mormânt a Mântuitorului). Tinerii şi bătrânii trec pe sub masa plină de flori care simbolizează catafalcul Domnlui. Pe ea este aşternută o faţă de masă cu Sfântul Epitaf precum şi Evangelia împreună cu Crucea. Preoţii şi credincioşii cântă Prohodul Domnului. Sâmbătă spre duminică, la miezul nopţii, începe slujba învierii. Preotul dă credincioşilor vestea învierii lui Hristos, aprinzând în mod sibolic lumânările lor de la lumânarea cu care iese din altar. Credincioşii duc această lumină şi la casele lor.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on aprilie 28, 2013. Filed under Spiritualitate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *