Explozia îngrozitoare de la Tunguska, cealaltă Hiroshimă

În anul 1908, o explozie îngrozitoare i-a luat prin surprindere pe locuitorii podișului central siberian. Stepa ardea cu o coloană de fum ce a erupt în noapte. Nu au fost victime, dar au ars câteva sate, fără a se putea preciza cauza unei întâmplări atât de stranii. Insolitul fenomen s-a întâmplat în apropierea râului Tunguska, la 800 de kilometri nord de lacul Baikal, pe 30 iunie 1908. Vibrațiile următoarelor explozii au fost înregistrate de observatoare situate până la 5.000 de kilometri distanță de epicentru. Observatorul Seismografic din Jena a spus că vibrațiile înregistrate de aparatele lor indicau o mișcare seismică de mare intensitate.Mulți martori au fost orbiți de o lumină incandescentă și au trebuit să-și acopere fața, deoarece contemplarea neacoperită, cu fața neprotejată, le-ar fi produs arsuri. La 600 de kilometri în sud, rafalele de vânt fierbinte au smuls ușile și ferestrele stațiunilor de teren transsiberiene ale districtului Kansk. Pasagerii au fost smulși din paturile și de pe bancurile pe care ședeau și au fost aruncați afară din teren în timpul mersului. Mari întinderi de pământ ardeau în jurul localității Tomsk, transformându-se în enorme ruguri de sute de kilometri.

Primele investigații științifice au fost făcute de savantul sovietic Leonid A. Kulik, în 1921, la propunerea Academiei de Științe din Moscova. Kulin a adunat articole din ziar din perioada respectivă și numeroase descrieri făcute de martori. Unii martori au povestit că ”cerul s-a împărțit în două și deasupra pădurii toată partea de nord părea acoperită de flăcări. Am simțit atunci o căldură puternică, de parcă mi-ar fi luat foc cămașa. Am vrut să mi-o scot pe loc, dar chiar în acel moment s-a produs o explozie și s-a auzit un zgomot extrem de puternic. Pământul se cutremura, iar când am căzut la pământ mi-am acoperit capul fiindcă mă temeam că aș putea fi lovit de pietre. În cel din urmă, când cerul s-a aprins, a suflat din nord, prin case, un vânt cald. Cu puterea unei salve de tun”.

Șase ani mai târziu, în 1927, Kulik s-a dus, însoțit de un martor ocular și a reușit să găsească resturile pădurii calcinate din Tunguska. Concluzia lui a fost că ceea ce a cauzat un eveniment atât de straniu a fost un meteorit de mari dimensiuni care s-a prăbușit într-un loc din regiunea mlăștinoasă a râului Tunguska”.

După ”Mari enigme ale omenirii”, p. 204-205

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on mai 7, 2018. Filed under Mistere, Paranormal. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *