Dacă ar trăi, scriitorul Páskándi Géza ar fi împlinit sâmbătă 80 de ani

Scriitorul, poetul, eseistul, dramaturgul şi publicistul Páskándi Géza s-a născut la 18 mai 1933 în Viile Satu Mare, judeţul Satu Mare din părinţii Géza și Erzsébet. A urmat şcoala primară la Satu Mare, iar  liceul l-a început la actualul Colegiu Naţional “Kölcsey Ferenc” şi l-a finalizat la Cluj la fără frecvenţă. A început să scrie foarte de tânăr. Primele versuri i-au apărut la vârsta de 16 ani în ziarul local „Dolgozó Nép”.  A fost remarcat de poetul Majtényi Erik care l-a cooptat în redacţia ziarului „Ifjúmunkás” care apărea la Bucureşti. A mai publicat şi în cotidianul „Elöre”. În 1953 s-a înscris la Facultatea de Limba şi Literatura Maghiară din cadrul Universităţii „Babeș Bolyai” din Cluj. Paralel a frecventat şi cursurile Facultăţii de Drept. Studiile universitare nu le-a putut finaliza.

paskandi_gezaManifestând simpatie faţă de revoluţia anticomunistă din Ungaria din 1956, a fost arestat şi acuzat de incitare contra statului şi ordinii publice şi condamnat la şase ani de detenţie. După arestarea lui, volumul de versuri „Piros madár” (Pasărea roşie) a fost confiscat şi trimis la topit. Despre arestarea lui, scriitorul îşi aminteşte: “Am fost arestat în ziua de 19 martie 1957, după mai multe zile de filaj, într-o cofetărie când mă aflam în tovărăşia unor colege”. A fost brutalizat, lovit pe unde se nimerea, „De multe ori nici nu eram eu destinatarul acelor lovituri, ci noi în general. În locul meu putea fi altul, dar aşa se vede eu am fost cel ales”. Trei ani a petrecut în sinistra Zarcă de la Gherla şi alţi trei ani în Delta Dunării la Salcia. A fost eliberat în urma unei amnistii în 1963. În libertate a primit doar munci necalificate. Şi-a redobândit dreptul de a publica în 1965, devenind apoi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Între 1970-1974 a lucrat ca lector la Editura Kriterion din Cluj. După 1971, odată cu manifestarea tot mai puternică a cultului personalităţii, opera sa a întrat în vizorul autorităţilor, îndeosebi pentru piesa sa de mare curaj „Kérjük a lábat letörölni”. Era permanent supravegheat şi şicanat. Astfel, în februarie 1974 a decis să se mute cu soţia sa Sebők Anna şi fiica Ágnes în Ungaria. A lucrat până la pensionare, în 1990, în redacţia revistei budapestane „Kortárs”, iar din 1991 a fost consilier literar al Teatrului Naţional şi membru fondator al Academiei de Arte din Ungaria. A decedat la Budapesta 19 mai 1995. În satul natal, Viile Satu Mare, în 2003 i-a fost dezvelit un bust, un altul la Satu Mare şi unde o stradă îi poartă numele.

Páskándi Géza a publicat numeroase  cărţi: volume de poezii „Piros madár” (1956), „Holdbumeráng” (1966), „Tü foka” (1972), „Papirrepülö eltéritése”(1976), „A Nagy Dilettantissimo”(1990). Poezii pentru copii: “Szebb a páva, mint a pulyka” (1968), „Tréfás-pipás-kupakos” (1979). Povestiri: “A vegytisztitó  becsülete (1973), “A szörnyszülött” (1985), precum şi romanele: “A szalmabábuk lázadása” (1985), „Az árnyékfejtök (1988), „Sirrlablók”(1989), “A Nagy Légyölö”(1991). A mai scris piese de teatru, drame şi un volum autobiografic „Begyüjtött vallomásaim” (1996), apărută postum. După scrierile lui Páskándi Géza au fost realizate cinci filme. Ca o recunoaştere a meritelor sale, scriitorul a fost distins de două ori cu premiul Uniunii Scriitorilor din România (1968 şi 1970), iar în Ungaria a primit premiul József Attila (1977) şi premiul Kossuth(1992).

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on mai 19, 2013. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.