Societatea evreiască din Polonia își recapătă respectul, demnitatea și locul cuvenit în istorie

Sâmbătă, 20 iulie 2019, ca parte distinctă a programului Festivalului Medieval ”MedievArtFest Ardud 2019”, în ”Pivnița misterelor” a Cetății Ardud au avut loc lucrările Simpozionului internațional de istorie ”Europa la răscrucea marilor furtuni, 1939 – 1945”. Simpozionul a fost organizat de Primăria Orașului Ardud, Consiliul Local Ardud, Casa de Cultură ”Dr. Augustin Mircea” Ardud și Universitatea din Rzeszow, Polonia.

Au fost prezenți Dr. Johanna Potaczek de la Universitatea Rzeszow, Polonia, care a vorbit despre ”Societatea evreiască din Polonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – Viață, exterminare și comemorare”; lector dr. Lucian Turcu de la Universitatea ”Babeș – Bolyai”, Facultatea de Istorie Cluj a prezentat date despre ”Transilvania în vremurile de restriște ale celui de-al Doilea Război Mondial”; Piotr Sikora, primarul din Gmina Jaslo, Polonia care a detaliat ”Comemorarea comunității poloneze din orașul Jaslo, Polonia”. Alături de invitați s-a aflat primarul Ardudului, Ovidiu Duma care le-a urat un bun venit și și-a exprimat bucuria de a-i primi la Ardud cu ocazia Festivalului Medieval.

Dr. Johanna Potaczek a început prin a aduce mulțumiri Primăriei Ardud pentru invitația la eveniment. A făcut cunoscut faptul că o interesează trecutul și ce s-a întâmplat cu evreii ce trăiau în Polonia înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Vorbim de 6 milioane de evrei, care locuiau în comunități bine legate. În sudul țării, cu referire la regiunea Bieszczady, trăiau cei mai mulți, în 93 de comune.

În rândul comunităților evreiești din Polonia, și nu numai, religia era cea mai importantă, sinagogile la mare cinste, iar tradițiile erau respectate. Tot acolo își aveau și cimitirele. Azi sunt opt cimitire ale evreilor în regiunea amintită, care cu sprijinul conducerii locale, încep să fie reabilitate și readuse la cinstirea cuvenită.

Dr. Johanna Potaczek a arătat că în Polonia, între cele două Războaie Mondiale se trăia în înțelegere, dar după 1930 a început antisemitismul în întreaga țară. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o parte a populației îi apăra pe evrei ascunzându-i dinaintea germanilor, însă alții îi denunțau. În septembrie 1933 a început represiunea, cu tot ce a însemnat: evreilor le-au fost luate locurile de muncă, locuințele, totul. Nu se puteau deplasa dintr-o regiune în alta, erau asupra lor restricții financiare. Germanii începeau să preia controlul.

După Pactul Ribbentrop-Molotov din septembrie 1939, Polonia s-a împărțit în două: partea sovietică și cea germană. Fuga evreilor în partea de est a țării a dus la fixarea granițelor, iar ei nu se mai puteau deplasa. Evreii încercau să revină acasă, unde erau proprietari de terenuri și imobile. Referindu-se la unele documente, dr. Johanna Potaczek a precizat totuși că vreo 250 au plătit și au reușit să treacă granița. Se crede că sunt mult mai mulți.

Din 1940, în sudul Poloniei au început să apară ghetto-urile. Pe atunci evreii erau reținuți acolo un timp, apoi plecau mai departe. Erau și omoruri în rândul evreilor, la fel cum s-a întâmplat și cu evreii din România. Uciderea în masă a evreilor a început în 1942, erau puși în gropi comune, nu înainte de a le fi luate averile. Înainte de asta, li se promiteau în mod fals locuri de muncă. În ziua eliberării Poloniei, au fost uciși 500 de băieți, și s-a decis eliminarea cimitirelor evreiești. În ziua de azi, se renovează și se refac aceste cimitire, se pun plăci comemorative, cu efortul Primăriei din Jaslo. Acestea se fac pentru ca cei de azi, tinerii și copiii să nu uite ororile suferite de evrei.

Salutându-i pe cei prezenți din partea primăriei Jaslo, Polonia, Piotr Sikora a vorbit, chiar dacă nu din punctul de vedere al unui istoric, despre demersurile făcute de conducerea locală pentru comemorarea comunității evreiești din orașul Jaslo. ”Chiar dacă sunt dureroase, aceste amintiri sunt pentru noi foarte importante, și vom fi vinovați dacă nu respectăm memoria celor care au murit. Tineretul să poată ști despre cei care au fost și sa nu-i uite. Ținem legătura cu instituțiile de cultură din Jaslo, vrem să reconstituim istoria. Sperăm să putem duce la final aceste demersuri, cu sprijinul Uniunii Europene”, a declarat Piotr Sikora, făcând ardudenilor invitația de a vizita Polonia, sunt fiind cinci ani de prietenie între cele două părți.

Lector dr. Lucian Turcu, de la Universitatea ”Babeș – Bolyai”, Facultatea de Istorie Cluj, a vorbit despre ”Transilvania în vremurile de restriște ale celui de-al Doilea Război Mondial”. Mari sunt oamenii care câștigă bătălii în războaie, dar și mai mari aceia care pun capăt războaielor. Chiar și țările care au ieșit învinse din război au sperat că nu vor pierde pe de-a întregul și pacea. Lumea care s-a născut după Primul Război Mondial nu a fost nici pe departe perfectă. Țările care au fost învinse au trăit cu sentimentul că au fost pedepsite. Nici măcar în tabăra țărilor învingătoare satisfacția nu a fost deplină. De exemplu, Italia ar fi dorit să anexeze teritoriile locuite de italieni din Dalmația și Albania. După război, au avut succes peste tot ideologiile extremiste, care căutau vinovați. O eră a extremelor, așa a fost catalogat secolul 20.

Scriitorul Ștefan Berci, referent cultural la Casa de Cultură ”Dr. Augustin Mircea” Ardud, a vorbit celor prezenți despre ”Ardud în contextul celui de-al Doilea Război Mondial”, și despre rolul lui dr. Augustin Mircea pentru românii de aici. A relatat din Historia Domus, Istoria Bisericii Parohiei Romano-Catolic. Acele vremuri au fost deosebit de tulburi și pentru ardudeni, în special români. Existau divergențe etnice. Venirea trupelor maghiare în Ardud în 1940 a fost primită astfel: limba de predare în Ardud a devenit limba maghiară, și în școala de stat fondată de către Augustin Mircea, cele două învățătoare au predat limba maghiară și germană.

Învățători români din Ardud, precum Ioan Terebeșteanu, a fost alungat. În aprilie 1941 s-a votat dărmâmarea bisericii greco-catolice, preotul a fost arestat, lucrurile aruncate din biserică, motivându-se că ”această biserică a fost clădită pe nedrept pe locul comunei și este prea valahă”. În Arhivele Naționale din Satu Mare se găsesc o parte din procesele verbale rămase referitor la comportamentul soldaților SS veniți în permisie la Ardud și la Beltiug: înjosirea unor preoți, un caz ajungând până la conducerea pe județ a SS, de la Carei.

Referitor la comunitatea de evrei din Ardud, în frunte cu rabinul lor, aceasta în întregime a fost arestată, ghetoizată și trimisă la Auschwitz, puțini reușind să se întoarcă acasă. Aceia dintre ei care au reușit, au găsit aceeași administrație care s-a făcut părtașă la o serie de abuzuri.

Acestea și multe alte pagini din istoria zbuciumată a anilor 1930 1945, au fost expuse și mai pe larg în cadrul simpozionului. Între intervențiile vorbitorilor, formația bucureșteană de muzică veche Nomen est Omen a oferit câteva momente artistice apreciate.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on iulie 21, 2019. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.