Volumul ”Doba – pagini de monografie”, în pregătire. Materialul a fost prezentat în cenaclul ”Afirmarea”

În cadrul ședinței Cenaclului ”Afirmarea” din data de 28 noiembrie, profesorul Carol C. Koka a prezentat o sumară informare despre monografia comunei Doba, pe care a finalizat-o în zilele trecute și care urmează să apară în scurt timp. Ideea de a scrie monografia comunei Doba a venit în urma discuțiilor avute cu primarul comunei, Mihai Ghetina în 9 februarie anul acesta, când s-au întâlnit și a fost rugat să încerce să scrie monografia comunei.

Autorul spune că ”Aveam deja o serie de materiale publicate în revistele Citadela, Mărturii Culturale, Eroii Neamului despre comună. Astfel a început procesul de căutare de materiale dar și munca de teren și arhive. Am mers pe principiul că voi scrie despre tot ce găsesc. Materialele au fost structurate pe 7 capitole:  I. Denumirea, așezarea geografică și condițiile fizico-geografice, II. File de istorie, III. Biserica, IV. Școala, V. Populația, VI. Economia comunei, VII. Turism, sport. Anexe, Tabelul cronologic, Biografie și Galerie foto. Lucrarea cuprinde 314 pagini, dintre care vreo 30 de pagini de fotografii”.

Comuna Doba se compune din 5 sate: Doba, centrul de comună, Boghiș, Păulian, Dacia și Traian. Este situată la 15 km de municipiul Satu Mare, se întinde pe 6.881 hectare, altitudinea medie este de 115 m. Este străbătută de DN 19. Cele mai vechi urme de locuire datează din epoca bronzului. Urme de locuire au ieșit la iveală între satele Domănești și Dacia, în partea de sud a satului Păulian și pe malul canalului Homorod.

În secolul al XIII–lea locul era amintit ca fiind ”Terra Bissenorum” (pământurile pecenegilor), o populație originară din Asia, ce trăia din vânătoare și pescuit. Originea numelui satului nu se cunoaște. Din surse știm că un oarecare moșier se lăuda că are o tobă mică pe care dacă o lovește, sar din ea 100 de pluguri. În Dicționarul istoric al localităților din Transilvania al lui Coriolan Suciu, putem urmări evoluția denumirii satului. La 1300 avem Homorod Dob, la 1400 Kraszna Dob, după anul 1700 Szamos Dob. Avem informația că pe timpul marii invazii a tătarilor, la 1241, satul a fost complet distrus, casele arse, oamenii uciși. Regele Ștefan al V-lea a dăruit acest loc familiei Apor, care a refăcut satul din temelii.

Satul Doba își are vatra în al treilea loc. Mai întâi este amintit pe malul Homorodului, apoi din cauza inundațiilor, s-a mutat pe locul numit Tagul mic și în sfârșit pe locul unde se află și astăzi. Satul este așezat la extremitatea estică a Mlaștinii Ecedea. Între 1895-1898 s-au desfășurat ample lucrări de asanare, multe bălți și mlaștini au dispărut, locul primind numele de Câmpia Ecedea. Lucrările de desecare a acestei zone este expus pe larg în lucrare.

La capitolul ”File de istorie” sunt pe larg prezentați stăpânii acestor locuri. Istoricul Szirmay Antal spune că la 1379 stăpânul locului era Ioan și Ștefan fii lui Zanatki, la 1417 stăpânea Ștefan Bathory care prin testament a lăsat Doba drept moștenire servitorilor săi. La 1777 stăpân este groful Anton Károlyi.

O legendă păstrează amintirea ultimei bătălii din răscoala lui Francisc Rákoczi al II-lea, bătălie care a avut loc în hotarul satului. O parte a Pădurii Mari și astăzi se numește ”Locul plângerii”, unde sunt înmormântați curuții, iar lobonții au fost înmormântați în partea dreaptă a Homorodului, la vest de satul Păulean, în locul numit Puszta Tag.

În anul 1717, Doba a fost din nou distrusă de ultima invazie a tătarilor. Între 1709, 1742 s-a manifestat o mare epidemie de ciumă. Avem o descriere a satului la 1848. Doba a fost un sat de iobagi. La 1869 erau 126 de locuințe, populația era formată din 306 reformați, 27 romano-catolici, 737 greco catolici, 20 de evrei. În total trăiau 1.090 de suflete.

La 1867 s-a înfăptuit dualismul austro-ungar. Românii au protestat cerând revenirea la autonomia Transilvaniei și reactivarea Dietei de la Sibiu care îi recunoștea ca națiune pe români. La 1868 se semnează un memoriu de către protopopii Chiriac Barbul, George Maniu, Ioan Seremi, Vasile Iluțiu, notarii Petre Nistor, Ioan Barna, avocatul Alexandru Ferențiu. Un alt protest a fost semnat de Ignațiu Sabo din Boghiș, adresat comitelui George Károlyi. Românii se plângeau că au prea puțini reprezentanți în Consiliul Comitatens, față de numărul lor majoritar din județ.

Lucrarea tratează pe larg lupta protopopului Mihail Ciurdariu pentru drepturile românilor. El face închisoare pentru nerespectarea autorității Episcopiei de Hajdudorog. El refuză să folosească limba maghiară în realațiile cu superiorii. Autoritățile făceau totul ca să-l pedepsească. De exemplu, a fost pedepsit cu o zi temniță și 4 coroane amendă pentru că patrupedul lui l-a lătrat pe un oarecare.

În ziua de 23 februarie 1914, a fost organizat un atentat cu bombă împotriva Episcopiei de Hajdudorog cu sediul la Debrețin. Din Cernăuți a fost expediat un pachet de 18 kg care conținea explozibil. Era o donație. Când au desfăcut pachetul a avut loc o  explozie. Câteva persoane au fost ucise. Episcopul Miklossy nu a pățit nimic, el fiind chemat la telefon în altă cameră. Poliția a stabilit că autorul este un oarecare Ilie Cătărău, aparținător unei grupări extremiste. Între timp a avut loc atentatul de la Sarajevo, la 28 iunie și a izbucnit Primul Război Mondial. Din Transilvania au fost mobilizați 300.000 de români, din care 100.000 au murit în război.

La 13 noiembrie 1918, la Satu Mare a avut loc o mare adunare. Românii au jurat credință Consiliului Național Român Central. La această ședință a luat cuvântul și reprezentantul românilor din Doba, Mihai Ghetina. La 17 noiembrie în Doba s-a format Consiliul Național Român. Au fost aleși reprezentanții românilor. Comuna Doba a fost reprezentată la Alba Iulia de către George Turți și Mihai Gătina. La Boghiș, un alt reprezentant al românilor a fost Traian Cavassi, care a jucat un rol important în stabilirea frontierei de vest. El a mobilizat corul din localitate care a interpretat ”Pe al nostru steag e scris unire”, în fața comisiei de stabilire a frontierei și a convins că aceste locuri aparțin României.

În anul 1919 s-au întâmplat evenimente importante la apropierea armatei române. Știm de împușcarea sergentului Nedelcu Bosângeanu de către secui. În primăvară o stradă a primit numele sergentului, iar placa comemorativă a fost înmânată primarului, care urmează să o amplaseze și să fie sfințită.

Lucrarea are și un tabel cronologic care ilustrează evoluția comunei și biografia, care cuprinde peste 100 de titluri și surse arhivistice. În mod clar Monografia comunei Doba este un volum pe care îl așteptăm.

În partea finală a ședinței au fost audiate poeziile tânărului poet Alexandru Vaștag, care au atras aprecieri unanime. S-au înscris la cuvânt Claudiu Govor, Adrian Ardelean, Ioan Tipu Sălăgeanu, Maria Letai, Georgeta Govor, Ioan Anițaș, Ioan Moldovan și Gheorghe Molnar. care au apreciat pozitiv poemele poetului. La aceeași ședință, tânăra artistă Sorana Buda a prezentat un grupaj de schițe de grafică, executate cu mult talent.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on noiembrie 28, 2019. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.