Amintiri ale ardudenilor despre cum era în anii ’60 sărbătoarea de ”1 Mai muncitoresc” 

Doamna Lia Lup, cititoare fidelă a paginii noastre, cu care împărtășim și interese comune, de asemenea localnică din Ardud, de mai multe generații, a publicat azi după-amiaza spre seară pe pagina sa de Facebook, un text interesant și melancolic. Rânduri și gânduri venite direct din vremurile copilăriei sale, vremuri care acum nu mai sunt, doar în amintirile ei și ale celor din generația sa. Cu toate restricțiile pe care suntem nevoiți să le îndurăm deja de două luni, care încă au continuat și azi, de 1 Mai, inclusiv cu interdicția totală de a ieși oriunde la iarbă verde, amintirile Liei Lup vin parcă să umple un gol, pentru cele câteva minute cât veți le citi.

”Îmi spunea zilele trecute un tânăr din Ardud: ”Haideți să depănăm povești pe Facebook, povești care se leagă de localitatea noastră”.  Multe amintiri, trebuie doar ordonate și așternute pe hârtie… Era pe la sfârșitul anilor ’60, țin minte că era primul meu an de școală. Nu știu câți ardudeni își mai aduc aminte, cei mai mulți au plecat într-o lume mai bună, iar alții poate doar în locuri mai bune…

Era 1 Mai, ziua oamenilor muncii, dar de multe ori ne ”sărbătoream” tocmai prin muncă… Mama mea lucra la vechea cooperativă de consum și se hotărâse în acel an ca ziua de 1 Mai să fie o zi de ”muncă voluntară” pentru unii dintre angajații cooperativei… În frunte cu nenea Bumb, președintele cooperativei, angajații au venit la Cetate cu târnăcoape, cu securi și ce mai era nevoie pentru a defrișa locul unde urma să se construiască Crama.

Noi, copiii angajaților, am fost bineînțeles ”integrați” în muncă… Căram cu zor crengile și tufișurile defrișate și le făceam grămezi… Mai în joacă, mai în serios ne întreceam între noi… Aveam și noi bineînțeles fricile noastre: dacă iese fantoma, dacă iese broasca, de supărare că deranjăm noi locul ei…

Așa pe la amiază, după ce a clopotit la biserică, s-a învârtit Hanzi bácsi în jurul Cetății, cu brișca pe care o avea în dotare și nu s-a lăsat până nu a cioplit un mănunchi de frigărui. Hanzi bácsi avea un ștraf cu platformă cu care căra el marfa pe la magazine… A aprins apoi un foc mare de tabără unde fiecare și-a prăjit bucata lui de clisă… Mirosul de clisă friptă plutea în aer și picăturile de unsoare curgeau pe ceapa tăiată mărunt pe scrijelele mari de pită de casă….

Am băut sifon cu sirop, am primit napolitane, adulții câte o bere și s-au depănat povești… Până seara locul a fost curățat… putea să înceapă construcția Crămii… Crama Cetate care mulți ani a dăinuit, unde în anii care au urmat se țineau celebrele chermeze cu mici și bere, cu muzică și pături întinse sub copacii seculari…

Pe la sfârșitul lucrului, că nu putea să fie totul frumos, am luat un mănunchi de crengi de păducel să-l duc la grămadă… Un ghimpe s-a înfipt în mâna mea, iar palma a devenit o ”pernă” instantaneu… Spaima a fost mai mare… Mama mea m-a luat repede de mână și am fugit la dispensar…. Era gardă la dispensar… soruca Maria… cine și-o mai amintește? Mi-a administrat un antitetanos și totul s-a sfârșit cu bine…

Timpurile au trecut… cu bune și cu rele… regăsim amintiri și ne simțim legați de locuri…și poate apare o lacrimă cu gândul la oamenii faini ce au fost…. și nu mai sunt…”.

Adaptare după Lia Lup, Facebook 

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on mai 1, 2020. Filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

One Response to Amintiri ale ardudenilor despre cum era în anii ’60 sărbătoarea de ”1 Mai muncitoresc” 

  1. Există oameni care blamează epoca comunistă, fără să cunoască sau să recunoască și părțile ei pozitive. În multe comune azi nu mai găsești pe nimeni la cabinetul medical, ceea ce nu se întâmpla în epoca comunistă. Era serviciu inclusiv noaptea, erau saloane pentru nașteri, stomatologie. Azi, dacă ai nevoie de o banală injecție, nu este cine să o facă. Și câte altele! Unde e progresul???

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.