Adrian Lupescu: Există un tărâm al meu, o lume numai a mea, minunățiile de acolo despre care cânt și povestesc

Adrian Lupescu este una din rarele dovezi că în lumea nebună, zbuciumată și fără niciun sens în care trăim, chiar nu contează vârsta pentru a-ți face cunoscută vocea, chemarea și Rostul. La 16 ani, elev în clasa a X–a la Colegiul Economic ”Gheorghe Dragoș” din Satu Mare, Adrian a dovedit că sinceritatea și talentul pur sunt cea mai bună carte de vizită pentru zilele care vor veni. Cel mai tânăr poet din județul Satu Mare, având lansată cartea ”Aici începe altceva”, și cantautor apreciat și omniprezent la manifestările culturale organizate de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, el se prezintă cititorilor, celor care-l nu l-au cunoscut încă, precum și celor care vor fi surprinși de gândurile sale de tânăr maturizat înainte de vreme. Adrian promite multe pentru viitor. 

Actualitatea Sătmăreană: Care au fost începuturile tale în activitatea literară și muzicală, cine te-a descoperit, susținut?

A.L.: Muzica și literatura m-au atras de mic, dar numai în adolescență am fost conștient că aș putea face ceva în aceste domenii. Mentorul meu atât în literatură, cât și în muzică este Felician Pop, iar profesorul meu de chitară este Gabriel Csele.

A.S.: Ce îți propui să transmiți lumii prin ceea ce faci?

A.L.: Cred că important este să poți transmite o stare de emoție superioară, un fel de a trăi prin artă.

A.S.: Care e mesajul tău pentru tinerii talentați în vreun domeniu?

A.L.: Este foarte greu să dau un sfat cuiva, pentru că fiecare din noi este diferit. Pot să spun doar că eu muncesc foarte mult, citesc literatură și filosofie și desigur, fac câteva ore de muzică zilnic. Talentul se cultivă doar prin muncă perseverentă.

A.S.: Care sunt cele mai frumoase momente, realizări ale tale până acum?

A.L.: În plan muzical, în 2019 am cucerit Marele Premiu la cea dea treia ediție a Concursului Internațional de Muzică Folk ”Octavian Bud”, editarea unui CD de muzică folk cu melodii proprii. În literatură am debutat cu volumul de versuri ”Aici începe altceva” apoi am scris în colaborare cu Felician Pop cartea ”Spovedaniile celor ferecați”.

A.S.: Ce crezi că le lipsește tinerilor din ziua de azi? Dar oamenilor, în general?

A.L.: Tinerii de astăzi – în marea lor majoritate – sunt prinși în superficiala capcană a mediului virtual, unde totul pare atât de accesibil și de aproape. Desigur, asta este o iluzie, ca și lumea aceea. Eu cred că oamenii și-au pierdut bucuria adâncă, de a trăi. Trecem printr-o perioadă grea și bizară în care suntem puși la încercare de niște factori care ne sperie, tocmai pentru că nu-i cunoaștem. Ca scriitor, ca artist urmăresc această metamorfoză, dar mă tem ca nu cumva vindecarea noastră, să fie pseudonimul unei boli și mai grave.

A.S.: Se poate face cultură, artă, lucruri și evenimente frumoase la Satu Mare? Este Satu Mare un loc benefic pentru cultură, ce ar trebui schimbat?

A.L.: Nu este ușor să faci performanță culturală într-un oraș periferic. Cred însă că atunci când actul cultural este făcut de oameni cu vocație, putem avea momente de înaltă emulație estetică. Îmi place să cred că și manifestările pe care le-am organizat cu prilejul lansării cărților mele s-au constituit în tot atâtea momente culturale autentice.

A.S.: Care sunt preferații tăi, modelele tale în muzică, respectiv în scris?

A.L.: Lista ar fi foarte lungă, dar cred că un artist care vrea să fie original evită modelele și încearcă să-și construiască o personalitate, un stil inconfundabil.

A.S.: Cum arată lumea ta interioară, ce te inspiră să creezi?

A.L.: Ca orice om care se nutrește din acumulările spirituale, universul meu interior este unul extrem de contorsionat și multicolor. Există un tărâm al meu, în care descopăr o lume numai a mea și despre minunățiile de acolo, încerc să cânt și să povestesc.

A.S.: Ce îți propui pentru viitorul apropiat? Unde te vezi activând peste ani?

A.L.: În primul rând, aș dori să-mi lansez CD-ul de muzică folk, apoi să-mi public cartea de tablete ”Măști fără chip”, iar la începutul anului viitor intenționez să-mi public cel de-al doilea volum de versuri, ”Din zilele surpării”. Peste 10 ani – sau chiar mai repede! – mă văd într-un partid al celor tineri care să fie capabil să ridice România, acolo unde a visat-o Eminescu, încă în urmă cu 150 de ani! 

Elena Ioana Koka, foto: arhivă, Adrian Lupescu

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on septembrie 3, 2020. Filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.