Poetul Mihai Eminescu a fost comemorat la 124 de ani de la moartea sa

Sămbătă, 15 iunie, la bustul poetului Mihai Eminescu din fața colegiului cu același nume, din Satu Mare, a avut loc comemorarea poetului, la împlinirea a 124 de ani de la moartea Luceafărului poeziei româneşti.

comemorare eminescu

Cu acest prilej au depus jerbe de flori membrii Cenaclului literar „Afirmarea” condus de poetul Ion Bala, poetul Aurel Pop din partea Asociaţiei Scriitorilor din Nord-Vest Satu Mare, și redactorul şef al revistei „Citadela”, poeta Nora Danciu Ferentz din Germania, venită special pentru acest eveniment, dr. Gabi Grenzel, absolvent al Liceului Mihai Eminescu, promoţia 1960, ing. Ioan Petruş, secretarul Asociaţiei pensionarilor Satu Mare, şi membri ai Corului Asociaţiei pensionarilor, alături de poeţii Gheorghe Cormoş, Ioan Andreica, Ioan Sălăgeanu, Claudiu Govor, Mihai Sas, profesorul Carol C. Koka, regizorul Dorel Iurcenco de la Teatrul de Nord Satu Mare şi alţi iubitori de literatură. Despre semnificaţia evenimentului a vorbit poetul Ion Bala.

La bustul poetului au recitat din creaţia eminesciană: Cornel Burcea, poetul şi scriitorul Ioan Marian Chiorean poezia „Criticilor mei” şi prof. Rodica Cuc poezia ”Rugă”. Ing. Ioan Petreuş a interpretat romanţa ”Pe lângă plopii fără soţ”, iar solista de muzică populară Angela Munteanu, împreună cu Georgeta Govor, membră a grupului Punctul următor au interpretat, acompaniate la taragot de Ionuţ Dărăban, cântecul „Mai am un singur dor”.

Drumul poetului spre eternitate a început la 28 iunie 1883, când după şase ani de muncă încordată, în redacţia ziarului „Timpul”, Eminescu s-a îmbolnăvit şi a intrat într-o eclipsă din care nu a mai revenit niciodată. A fost internat la sanatoriul doctorului Şuţu, în Institutul medical de la Ober Dobling de lângă viena, la Liman lângă Odesa, băile Halle şi din nou în sanatoriul doctorului Şuţu. Într-una din zile Eminescu a fost vizitat de Alexandru Vlahuţă, care l-a găsit într-o situaţie deplorabilă:  ”Privirea îi era dusă, obrajii palizi şi răzuiţi, glasul tărăgănat şi somnuros. Avea aerul unui om mult ostenit din cale afară”. Mihai Eminescu s-a stins din viaţă în zorii zilei de 15 iunie, după o suferinţă îndelungată, la vârsta de 39 de ani şi cinci luni. Într-o scrisoare  datată 21 iunie 1889, Titu Maiorescu scria: “Coşciugul deschis al lui Eminescu era încins cu crengi de tei, în amintirea poeziilor lui parfumate cu flori de tei… poetul a fost însoţit pe ultimul drum de 600 de elevi şi studenţi, de admirabilul cor de la Mitropolie. Vremea în aceea zi era acoperită, liniştită, nu vânt, nu zgomot, câteva picături de ploaie vreo 5 minute apoi cer bine; cortegiul a pornit din biserică pe la 6 ore, a sosit la cimitir pe la 7. Sicriul a fost dus pe umeri de 4 elevi de la Şcoala Normală de Institutori”. La rândul său George Călinescu în „Viaţa lui Eminescu” scrie: “Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată poate pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

  

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on iunie 16, 2013. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.