Emil Tişcă – un liberal de excepţie în Sătmarul interbelic

Recent, doi istorici sătmăreni, dr. Claudiu Porumbăceanu şi dr. Viorel Câmpean, au lansat un frumos şi bine documentat volum, dedicat lui Emil Tişcă, personalitate marcantă a vieţii politice şi culturale sătmărene în perioada interbelică. Volumul "Caietele liberale sătmărene I Emil Tişcă (1881-1965)”, este primul dintr-un număr de zece caiete, fiecare urmând să fie dedicat unei personalităţi: Teofil Dragoş, Octavian Ardelean, Aurel Dragoş, Ştefan Benea, Paul Benea, Ioan Tarţia, Vasile Scurtu, Ioan Tibil, Ioan Pogăciaş, personalităţi ale liberalismului şi societăţii sătmărene.

emil-tisca-cartePrimul volum este rodul colaborării dintre două instituţii de cultură ale judeţului Satu Mare: Muzeul Judeţean de Istorie şi Biblioteca Judeţeană Satu Mare, cu sprijinul Asociaţiei "I.C. Brătianu” şi ale Consiliului Judeţean Satu Mare.

Lucrarea este structurată pe 18 capitole, fiecare capitol reușind să surprindă un aspect major din viaţa şi activitatea lui Emil Tişcă, un liberal de excepţie, director al Băncii Româneşti, preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie, fondator al Bursei de Mărfuri din Satu Mare, preşedinte a mai multor societăţi culturale, iniţiatorul acţiunii de construcţie a Aeroportului şi a Bisericii ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare. Emil Tişcă a fost colaborator la mai multe periodice din Transilvania şi autor sau coautor al mai multor cărţi.

Emil Tişcă s-a născut la 8 septembrie 1881 în Bran, într-o familie de preoți. Tatăl său era paroh ortodox la Moieciu de Sus. În "Caietul testamentar”, Emil Tişcă mărturiseşte că s-a născut la 9 septembrie, în comuna Şimon-Bran, în comitatul Făgăraş, astăzi judeţul Braşov. Primele clase le-a urmat la Moeciu de Sus, iar următoarele în Bran. A urmai apoi Şcoala reală din Braşov şi Şcoala Superioară de Comerţ din Braşov. După trecerea bacalaureatului, în 1899, s-a înscris la Academia Orientală din Budapesta. Ca student, a fost secretarul Societăţii "Petru Maior” şi cantor la capela ortodoxă românească din Budapesta. Studiile din capitala ungară le-a făcut cu sprijinul unei burse venite din partea Fundaţiei Gojdu.

După încheierea studiilor şi efectuarea stagiului militar, Emil Tişcă a activat vreme de două decenii în cadrul mai multor bănci din Năsăud. Aici s-a căsătorit cu Iuliana, născută într-o familie vestită a Năsăudului, Mureşianu. În anii petrecuţi la Năsăud, Emil Tişcă s-a remarcat printr-o serie de acţiuni culturale şi patriotice. A fost membru fondator al Despărţământului Năsăud al Astrei, a avut iniţiativa de construire a Bisericii ortodoxe din acest oraş, a contribuit la înfiinţarea corului năsăudean. A iniţiat acţiunea de strângere de fonduri pentru realizarea unui bust al poetului George Coşbuc. Pentru tot ce a făcut pe plan economic şi cultural în părţile Năsăudului, a fost decorat cu "Coroana României” în grad de ofiţer.

La izbucnirea războiului, în 1914, a fost mobilizat şi timp de doi ani a servit în armata austro-ungară. Atunci când armata română a intrat în Năsăud, Emil Tişcă s-a înrolat în armata română cu gradul de căpitan, fiind desconcentrat la sfârşitul lunii decembrie 1919.

În perioada năsăudeană, Emil Tişcă a avut şi o bogată activitate publicistică. A publicat "Poveţe şi îndemnuri pentru ţărani” (în colaborare), în "Contemporanul”, a publicat "Bancherul din provincie” şi "Trandafirii Sfântului Dumitru”, ultimele două fiind traduceri, apoi "Năsăudul  şi ce ar trebui să se facă pentru ridicarea lui” şi "Situaţia economică a Ardealului de Nord”. Publicistic a colaborat la numeroase reviste, printre acestea: “Revista economică”, "Familia”, "Tribuna”, "Libertatea“ şi altele.

În 1924, după ce a fost demis de la conducerea băncii "Mercur”, a activat o vreme la Braşov, după care a fost numit director adjunct al Băncii Româneşti din Satu Mare, care avea sediul în Piaţa Brătianu, astăzi Piaţa Libertăţii nr. 19. Etapa sătmăreană a vieţii lui a fost foarte rodnică. Aici a fost preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie, a făcut parte din conducerea Băncii Româneşti, a asociaţiei culturale "Astra”, a fost preşedinte al "Uniunii ofiţerilor de rezervă”, preşedinte al "Reuniunii  de cântări şi muzică Vasile Lucaciu”, preşedinte al secţiei de Tenis al Clubului Olimpia CFR; preşedinte al Sfatului Negustoresc; vicepreşedintele Clubului Sportiv Olimpia; preşedinte al Camerei de muncă; preşedinte al Corpului contabililor experţi autorizaţi etc. La Satu Mare a cunoscut-o pe Lenka de Bogothay, dintr-o familie nobiliară, cu care s-a căsătorit în 1940. La Satu Mare a locuit iniţial pe strada I.G. Duca, astăzi Gabriel Georgescu, apoi pe strada Ştefan cel Mare nr. 17.

Emil Tişcă are merite incontestabile în edificarea Paltului Cultural "Casa Naţională” a cărei piatră de temelie a fost pusă la 20 iulie 1935 şi a Palatului Administrativ, astăzi Muzeul Judeţean de Istorie. La 15 octombrie 1936, din iniţiativa lui Emil Tişcă s-au demarat lucrările pentru construirea Aeroportului din Satu Mare care a fost inaugurat la 8 septembrie 1937.

Pe plan cultural de asemenea a avut realizări însemnate. În 1925 a apărut revista săptămânală "România de Nord”, organ de propagandă naţională, printre colaboratori numărându-se dr. Eugen Seleş, Gheorghe Dragoş, Flaviu Şuluţiu şi alţii. Publicaţia a devenit organul de presă al Legiunii Române, constituit în 1927, tot sub conducerea lui Emil Tişcă.

Autorii, Claudiu Porumbăceanu şi Viorel Câmpean amintind despre activitatea politică a lui Emil Tişcă, îl consideră un liberal de frunte. La Congresul judeţean din 1928, el a fost ales casier al formaţiunii liberale sătmărene. A avut şi o activitate remarcabilă în cadrul Cercului de Studii al PNL Satu Mare, în cadrul căruia se studiau "problemele importante ale oraşului, judeţului, precum şi chestiuni de interes general”. Emil Tişcă a făcut parte şi din Comisia interimară a judeţului Satu Mare. La Congresul PNL din 1935 de la Satu Mare, Emil Tişcă a fost ales în delegaţia permanentă, făcând parte din Birou, având funcţia de casier.

Emil Tişcă a jucat un rol important şi în cadrul comunităţii ortodoxe din Satu Mare, lui i s-a încredinţat funcţia de prim-epitrop, adică administrator al averii bisericii. Idealul cel mai arzător a lui Emil Tişcă a fost să vadă construită o catedrală ortodoxă în Satu Mare. Visul i-a fost îndeplinit, când în iunie 1940 a avut loc sfinţirea catedralei ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului”, considerată "o monumentală operă a arhitecturii, mulţumită planurilor arhitectului bucureştean Liteanu”. La edificarea acestui lăcaş de cult, Emil Tişcă a contribuit personal cu importanta sumă de 500.000 de lei (valoarea unei frumoase case) precum şi cu un candelabru splendid.

După odiosul dictat de la Viena, Emil Tişcă a fost expulzat şi s-a stabilit la Braşov. După anularea Dictatului şi mai apoi preluarea puterii de către comunişti, Emil Tişcă a fost deportat în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu. În 1955 s-a aflat la Satu Mare, la domiciliul de pe strada Ştefan cel Mare alături de soţia sa. Cu averea confiscată şi cu o pensie de mizerie, Emil Tişcă a fost nevoit să apeleze la serviciile cantinei sociale. Cu toate acestea, şi-a păstrat demnitatea şi condiţia umană. Este descris în aceea perioadă, ca fiind un "bonom, foarte elegant, un om de societate, foarte calm, iertător şi fără ură”. A încetat din viaţă la 1 aprilie 1965. A fost înmormântat printr-o ceremonie simplă, aşa cum și-a dorit-o, în cimitirul de lângă Gară. Alături de el a fost înmormântată şi soţia lui în 1974.

                                               Prof. Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on iulie 10, 2013. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

One Response to Emil Tişcă – un liberal de excepţie în Sătmarul interbelic

  1. sunt placut surprinsa sa descopar aceste informatii, si mi-ar face o mare bucurie sa citesc aceste caiete, cu atat mai interesata ca e vorba si de bunicul meu Paul Benea , pe care nu am avut ocazia sa-l cunosc , …as vrea sa aflu cat mai multe despre el. In anii comunismului parintilor le era frica sa ne vorbeasca, asa ca din pacate multe lucruri le-am pierdut , sau am trecut pe langa ele fara sa le intelegem . 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.