În perioada interbelică, 26 de străzi din Satu Mare purtau numele unor generali

În perioada interbelică, în semn de recunoştinţă faţă de faptele de arme săvârşite în timpul Războiului de Reîntregire Naţională, un număr de 26 de străzi din Sătmar purtau numele unor generali care s-au distins în timpul războiului. Doi dintre ei erau străini, generalul Henri Berthelot, francez şi Jan Syrovy, cehoslovac. Henry Berthelot în timpul războiului era şeful de stat major al comandamentului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest. Lui i s-a încredinţat comanda misiunii militare franceze care a sosit în România pentru a contribui la refacerea armatei române, după înfrângerea suferită în 1916.

fotoNumele generalului francez era purtat de strada Ady Endre, sau Perényi pe vremea administraţiei ungare. Generalul Berthelot era născut la 7 decembrie 1861. A absolvit Academia militară Saint-Syr. La izbucnirea războiului, ca Şef de Stat Major al mareşalului Joffre, s-a distins în cadrul primei bătălii de la Marna. La terminarea războiului, Parlamentul României l-a declarat cetăţean de onoare al României, i-a dăruit un lot de teren şi o locuinţă, iar în 1926 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Un alt general, Joan Syrovy, a dat numele străzii Ialomiţei, sau Papp Géza, pe vremea administraţiei ungare. El era cehoslovac şi simboliza bunele relaţii pe care le-am avut cu statul cehoslovac, cu care am avut în perioada interbelică graniţe comune. Generalul Syrovy era născut în 1888. La 22 septembrie 1938 a devenit preşedintele Cehoslovaciei. Între 1938-1939 a îndeplinit şi funcţia de prim-ministru al Cehoslovaciei. Între 1927-1933 a fost Şeful Marelul Stat Major apoi Inspector general. În mai 1945 a fost arestat şi acuzat de colaboraţionism cu Germania nazistă, fiind condamnat la închisoare. A fost eliberat în urma amnistiei date de preşedintele Antonin Novotny. A decedat la 17 octombrie 1970.

Fosta stradă Crasna sau Bethlen, poartă până astăzi numele mareşalului Alexandru Averescu. Născut în 1859, a fost general de armată şi comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial. Originar din sudul Basarabiei, a făcut studii în Italia. Între 1895-1898 a fost ataşatul militar al României la Berlin. În timpul Războaielor Balcanice, în 1913, a condus ofensiva trupelor române în direcţia Sofia. A fost comandantul Armatei a II-a pe care a condus-o în bătăliile de la Mărăşti şi Oituz. După război a fost în mai multe rânduri prim-ministru. În 1918 a înfiinţat Liga Poporului care a devenit în 1920 Partidul Poporului. În 1930 i s-a conferit gradul de mareşal, fiind primul mareşal al României. A fost o vreme şi ministrul Apărării Naţionale şi ministru de Externe.

Strada Mihnea Vodă sau Zsigmond utca, cum i s-a spus în timpul administraţiei ungare, a purtat numele eroului de la Mărăşeşti, generalul Eremia Teofil Grigorescu. Născut în 1863, după terminarea liceului s-a înscris la Facultatea de Medicină. După primul an de medicină s-a înscris la şcoala militară din Bucureşti pe care a absolvit-o cu rezultate excepţionale. A studiat matematica la Sorbona devenind profesor la Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu din Bucureşti, director în Ministerul de Război. Între iulie 1917-iulie 1918 a îndeplinit funcţia de comandant al Armatei 1. Este cunoscut ca eroul de la Mărăşeşti. A fost distins cu numeroase ordine româneşti, engleze, franceze şi ruseşti. A primit două săbii de onoare, una din partea împăratului Japoniei cu inscripţia: "Voi sunteţi care scrieţi istoria ţării”, şi a doua, oferită de corpul profesoral de la Universitatea din Iaşi, cu inscripţia: ”Generalului Eremia Grigorescu, care a făcut scut de apărare ţării, pecetluind vechea faimă a neamului românesc cu sângele bravilor ostaşi pe care i-a condus în luptele de la Oituz şi Mărăşeşti”.

Strada Eroilor (Vitez utca) a purtat numele generalului Gheorghe Mărdărescu, camandantul trupelor din Transilvania, din 11 aprilie 1919. S-a născut la Iaşi în 1866. După absolvirea şcolii militare şi a Academiei Militare a fost numit comandantul Şcolii de trageri de infanterie şi Şef de Stat Major al Armatei 1 apoi al Armatei a 2-a. În 1915 a comandat Brigada 18 Infanterie. Din 11 aprilie 1919 a preluat comanda trupelor din Transilvania. A fost decorat de Regele Ferdinand cu Ordinul Mihai Viteazul pentru acţiunile contra regimului bolşevic din Ungaria. Între 1922-1926 a fost ministru al Apărării. S-a stins din viaţă la 5 septembrie 1938.

Strada Gheorghe Doja, numită şi Ham János, a purtat numele generalului Traian Moşoiu. Născut pe plaiurile braşovene, Traian Moşoiu a studiat la Budapesta şi Viena la Şcoala Militară Wienner Neustadt. În 1891 a trecut Carpaţii şi s-a înrolat în armata română. A participat la campania din 1913 la comanda Regimentului 30 Vânători. Fiind avansat ca general de brigadă în 1917, a comandat Divizia 12 Infanterie. La 12 martie 1919 a fost numit Guvernatorul Militar al Transilvaniei, apoi comandantul Grupului de Armate Nord, contribuind la eliberarea părţii de vest a ţării. A continuat lupta pănă la Budapesta, devenind Guvernatorul General al teritoriilor ungare de la vest de Tisa.

Strada Fabricii şi Drumul Odoreului au purtat numele generalului Ioan Dragalina. Originar din Caransebeş. A căzut eroic în luptele care au avut loc în Valea Jiului. S-a născut în 1860. Tatăl său a fost ofiţer în armata austro-ungară de unde a demisionat. Ioan Dragalina a studiat la Academia Militară din Viena. În 1887 a trecut graniţa în România şi s-a înrolat în armata română. La începutul războiului avea deja gradul de general de brigadă şi s-a aflat la comanda Comandamentului 3 teritorial. În 1916 a fost numit comandantul Diviziei I Infanterie, divizie care a luptat la Orşova şi Valea Cernei. În octombrie 1916 a fost numit comandantul Armatei I, calitate în care a inspectat primele linii în apropiere de mănăstrirea Lainici. Generalul Dragalina a fost rănit de două gloanţe vrăjmaşe. A fost dus la Bucureşti, unde pe patul de spital regele Ferdinand i-a conferit Ordinul Mihai Viteazul. Moare de septicemie în ziua de 24 octombrie/9 noiembrie 1916.

Numele generalului Arthur Văitoianu a fost purtat în Satu Mare de străduţa care azi face legătura dintre strada Martirilor Deportaţi şi strada Golescu. Arthur Văitoianu s-a născut în Ismail, în 1884. A terminat Şcoala Militară de la Adjud şi Şcoala de Artilerie şi Geniu din Bucureşti. Ca general de brigadă din 1915, a participat la campania din 1916, la comanda Diviziei 10 Infanterie. A comandat apoi Armata a II-a şi Armata a IV–a. După război a îmbrăţişat cariera politică. A fost prim-ministrul României între 27 septembrie 1919 şi 28 noiembrie 1919. A mai fost ministru de Interne, ministru de Justiţie, ministru de Externe şi al Comunicaţiilor. În 1947 a fost internat la Sighet.

Alţi generali care au dat numele unor străzi din Sătmarul interbelic au mai fost: generalul Stan Poetaş (strada Dacia de astăzi), ucis mişeleşte de bolşevici, generalul Ioan Culcer (strada Pandurilor), strada general David Praporgescu (strada Muncitorilor), strada general Cristescu (strada Wolffenbüttel), general Grozianu (strada Ferăstrău), generalul Butunoiu (strada Lăcrimioarei), general Mărgineanu (strada Moţilor), general Dănilă Pop (strada C.A.Rosetti), general Ioan Popovici (strada Dinu Lipatti), general Jarca (strada Inăului şi Dariu Pop), general Moruzzi (strada Octavia Goga), general Olteanu (strada Eugen Lovinescu), general I. Prodan (strada Zimbrului), general Davidoglu (strada Bucovina), general Davila (strada Baladei), general Crăiniceanu (strada Înfrăţirii), general E. Broşteanu (Piaţa Gării) şi general Teodoriu.

Bibliografie:

1.Apostu, N.,Miler, Mareşalii României, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1999.

2.Bihoreanu, Tudor Gheorghe; Moşincat, Constantin; Tulvan, Ioan, Generalul Traian Moşoiu-Arhangel al bătăliei pentru Ardeal, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2002.

3.Ciobanu, Nicolae şi colectiv, Enciclopedia Primului Război Mondial, Editura Teora, 2000.

4.Cristea, Marius şi Smaranda, Cutean, Memorie şi onoare, România în Primul Război Mondial, Editura Altip, 2008.

5.Cronologia evenimentelor 1914-1918. România în Primul Război Mondial, www.cimec.ro

6.Dragalina, Virgil-Alexandru, Viaţa tatălui meu, generalul Ioan Dragalina, Editura Militară, Bucureşti, 2009.

7.Hitchins, Keith, România, 1866-1947, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996.

8.Kiriţescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1918, vol. I-III, Bucureşti, 1925-1927.

9.Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007.

10.Pădurean, Claudiu, Generalul francez care a luptat pentru România, în ,,România liberă”, 2 decembrie, 2011.

11.Preda, D., Alexandrescu, V., Prodan, C., În apărarea României Mari-Campania armatei române din 1918-1919. Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994.

12.Tankóczi, Gyula, Monografia oraşului Satu Mare, Presa Liberă, 1936.

13.Ucrain, C., Dobre, D., Personalităţi ale infanteriei române, Bucureşti, 1995.

Prof. Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on septembrie 27, 2013. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.