25 Octombrie, Ziua Armatei Române – Eliberarea ultimei brazde de pământ românesc

Octombrie 1944…, un condei iscusit ar rememora zilele și nopțile toamnei de atunci ca într-o dramă eroică. Pentru cei care luptau atunci în tranșee legea vieții era legea încordării supreme. Timpul era măsurat cu tăvălugul frontului, care în acel sfârșit de octombrie se apropia de orașele Carei și Satu Mare.

monumentul-ostasului-roman-din-carei

Veteranii rememorează: “Acolo, în preajma localităților Ardud, Beltiug, Borlești, Mădăras, Tătărești, Ghenci și Tiream, câmpurile erau învăpăiate de explozii. Ostașii români din diviziile prinse în vijeliosul asalt al eliberării întregului teritoriu al patriei, luptau pe viață și pe moarte. În apropiere de Satu Mare, ostașii unui batalion din Regimentul 2 Dorobanți treceau prin momente dramatice. Inamicul, cu trupe de infanterie, însoțite de care de luptă, a reușit să împresoare câteva subunități românești. Pentru ieșirea din încercuire, lupta s-a dat pe viață și pe moarte, la grenade, baionetă și corp la corp. Printre eroii acestor lupte se numără și sublocotenentul Vasile Vecerdea, un tânăr de 22 de ani, comandant al unui pluton din compania a 7-a”.

Documentele aflate în arhivă arată că bravul ofițer s-a distins în mod deosebit în ziua de 19 octombrie, în lupta de încercuire din satul Tătărăști. A luptat pînă a terminat toată muniția. A căzut eroic fiind lovit de focul unei mitraliere vrăjmașe. Două zile mai târziu a căzut eroic caporalul Stoian Adam, originar din județul Ialomița. Fratele său Marin fusese răpus în încleștarea de la Oarba de Mureș și a fost decorat post-mortem cu "Virtutea Militară”, cea mai înaltă distincție ce se acorda atunci gradaților și subofițerilor. Familia Stoian a aflat de moartea celui de-al doilea fiu, Adam Stoian, dintr-o scrisoare, expediată de pe front. Din scrisoare rezultă că viteazul caporal a fost lovit de schije de brand, murind ca un erou cu pușca-mitralieră în mână. Cel care a expediat scrisoarea a atașat și livretul militar al eroului, ale cărui file erau stropite cu sângele eroului.

Între Tiream și Carei au căzut eroic sublocotenenții Octavian Gog, Gheorghe Negomireanu, soldații Ion Drăgoi, Petru Nămoilă. Tot în aceste lupte a căzut și căpitanul Gheorghe Mihalache, învățător în viața civilă, într-o școală din județul Argeș. Comandantul Regimentului 92 infanterie scrie despre bravul căpitan: ”S-a distins în mod cu totul excepțional în toate luptele…, a pornit la atac și, cu tot focul ucigător al inamicului, a reușit totdeauna a pune stăpânire pe obiectivele ordonate. În luptele din regiunea Tiream, căpitanul Mihalache urmărește fuga inamicului, căruia nu-i dă răgaz a se fortifica… Ostaș fără frică, disprețuind moartea…, îmbărbătând ostașii, când un proiectil de brand răpește viața acestui brav și distins ofițer care cade în fruntea Batalionului său”.

Rândurile combatanților se răreau mereu. În luptele de la sud de Carei în hotarul comunei Ghenci au suferit pierderi grele. În ziua de 24 octombrie, Regimentul 40 Călugăreni a înregistrat 63 de morți. De la Marea Neagră și până în Podișul Transilvaniei și Câmpia de Vest, acest regiment dobrogean a lăsat sute de morminte. Numele căpitanilor Sivestru Almășanu, Constantin Ungurenașu, a locotenenților Sava Rotaru, Nicolae Copriceru, Gheorghe Georgescu sunt nume de eroi. Numele lor este trecut cu cinste în cartea de aur a Regimentului.

În fața Careiului s-au jertfit alți eroi ai Regimentului din Medgidia. În acest sector al frontului inamicul a dezlănțuit în ziua de 24 octombrie un foc masiv de artilerie încercând să stăvilească înaintarea soldaților noștri. Aici s-a distins caporalul sanitar Nicolae Liliac, care pansa soldații răniți în prima linie. Era fiul veteranului din primul război mondial Radu Liliac din Lapoș, județul Buzău. În fața Careiului și-au făcut cu cinste datoria ostașii Grupului de cercetare comandat de căpitanul Teodor Dumitrescu, alături de ei fiind artileriștii companiei anticar. Caporalul Nicolai Bobe și alți mitraliori și-au adus din plin contribuția la înfrângerea rezistenței inamicului, care încerca să reziste la întretăierea liniei ferate cu șoseaua care duce de la Ghenci la Carei. Tunarii sergentului Ștefan Răducanu, concentrând focul pe rambleul căii ferate au sfărmat rezistența inamicului și au intrat victorioase în ziua de 25 octombrie, pe străzile Careiului. Primele subunități care au intrat în Carei au fost cele comandate de căpitanul Gheorghe Drăghici, locotenenții Gheorghe Negrea, Ioan Popescu, Ioan Someșan și sublocotenentul Ioniță Borșan. Au fost întâmpinați cu flori și steaguri tricolore de către localnici. La ora 9, sergentul major Ciurea a înfipt pe soclul unei statui din centrul orașului tricolorul românesc. La ora 13, Divizia 9 infanterie atinge granița de stat, ultima brazdă din pământul românesc dezrobit.

În luptele pentru desăvârșirea eliberării teritoriului național, armata română a participat cu 27 de divizii, un corp aerian și două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265.735 de militari. Trupele noastre au eliberat 872 de localități și au scos din luptă 72.937 de inamici. După 50 de luni de stăpânire horthystă nord-vestul Ardealului, smuls prin dictatul de la Viena a fost eliberat. Prin ordinul de zi generalul Emanoil Leoveanu, comandantul Corpului 6 armată spunea: “Pământul Ardealului, frământat cu suferința atâtor martiri, udat cu sângele atâtor eroi este dezrobit de brațul vostru eliberator, iar locurile dragi, sfinte cu jertfa lui Horea, Cloșca și Crișan, sunt chemate să-și reia viața…”.

Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a scrie în ordinul de zi: ”La chemarea țării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin dictatul de la Viena ați răspuns cu însuflețire și credință în izbânda dreptății poporului nostru. Tineri și bătruni ați pornit spre hotarele sfinte ale patriei și cu piepturile voastre ați făcut zăgaz neânfricat dușmanului care voia să ajungă la Carpați. Apoi, alături de marea Armată sovietică ați trecut la atac și după lupte grele de zi și noapte, fără răgaz, ați înfrânt dârza apărare a Mureșului! Zdrobit de focul năprasnic al artileriei și de necontenitele asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump. Prin ploi, prin noroaie și drumuri desfundate, zi și noapte, ați luptat cu un dușman dârz și hotărât și l-ați învins.

Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmașii și numele lor va fi înscris în cartea de aur a poporului român. Luând pildă de la cei care au pus patria mai presus decât viața, continuăm lupta”.

Locotenent (r.) Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on octombrie 24, 2013. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

One Response to 25 Octombrie, Ziua Armatei Române – Eliberarea ultimei brazde de pământ românesc

  1. PAI HOTARATI-VA ODATA cel care a infipt primul steagul tricolor in CAREI a fost sergentul major CIUREA sau slt. BORSAN???????????????/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.