100 de ani de la nașterea romancierului, dramaturgului și filozofului francez Albert Camus

La început de noiembrie se împlinesc 100 de de la nașterea romancierului, dramaturgului și filozofului francez Albert Camus, reprezentant de seamă al existențialismului. În motivația juriului care i-a acordat Premiul Nobel în 1957 se scria: “Pentru importanta lui creație literară care, cu o lucidă stăruință, aruncă o lumină asupra problemelor conștiinței umane din vremea noastră”.

albert_camusAlbert Camus s-a născut la 7 noiembrie 1913, în localitatea Mondovoi din Algeria, localitate situată într-o zonă săracă, unde s-au stabilit părinții săi la 1871. Aici a cunoscut sărăcia din plin împreună cu fratele lui mai mare Lucien. Tatăl lui, Lucien, a fost un țăran francez care a căzut în luptele din Primul Război Mondial. Mama sa, Catherina, era de origine spaniolă, fără știință de carte, care și-a câștigat existența lucrând într-o fabrică de muniții sau făcând menaj la familiile avute. Lipsurile materiale l-au marcat profund pe tânărul Albert. El a identificat copilăria cu paradisul pierdut. După ce a absolvit școala comunală a urmet liceul ca bursier la Alger, apoi a studiat la universitate filosofia. Pe lângă studiu a paracticat sportul, devenind chiar un fotbalist celebru. Îmbolnăvindu-se de tuberculoză, a fost nevoit să ducă o viață mai retrasă. Din 1933 a participat activ la mișcarea antifascistă. La îndemnul unui prieten a intrat în Partidul Comunist Francez, primind sarcina să se ocupe de propagandă în mediile musulmane. În circa doi ani însă a rupt legăturile cu Partidul Comunist. Atunci când a izbucnit Al Doilea Război Mondial, Camus a încercat să se înroleze, dar a fost respins din motive de sănătate. S-a stabilit la Oran, pe coasta Algeriei, unde din 1941 a început să lucreze la romanul "Ciuma", roman terminat în 1946. Primele scrieri i-au apărut în 1932 în revista "Sud".

Opera lui cuprinde atât romane cât și povestiri, piese de teatru și eseuri. Volumul de povestiri "Reversul și Fața" și "Exilul și împărăția" cuprind referiri la copilăria sa. "Moartea fericită" este varianta inițială a romanului "Străinul" (1942) după care a scris romanul "Căderea" (1956). Camus a scris și piese de teatru: "Caligula" (1938), "Neînțelegerea (1944)", "Starea de asediu" (1948) și "Cei drepți" (1949). În 1944 a devenit redactorul șef al ziarului "Le Combat". Prin "Lettres á ami allemand” (Scrisoare către un prieten german) 1945, a luat atitudine în favoarea  reconcilierii franco-germane. Camus era de părere că dacă viața în sine n-are sens, nu-ți rămâne decât să dai tu sens vieții. Dându-ți seama că ai libertatea de a hotărî singur asupra conduitei tale, îți câștigi simțul responsabilității față de tine și de ceilalți, deci te angajezi în viață. În romanul "Ciuma", scriitorul refuză resemnarea în fața molimei și prin doctorii Rieux și Tarrou organizează lupta împotriva ciumei, riscându-și viața în fiecare moment. Altfel se întrezărește o soluție pentru umanitate, lupta împotriva răului.

La 10 decembrie 1957 lui Albert Camus i s-a decernat Premiul Nobel, ocazie cu care a declarat: “Astăzi nu se mai poate pune în slujba acelora care fac istorie ci acelora care suferă de pe urma istoriei”. Albert Camus a scris cu simpatie despre revoluția din 1956 din Ungaria: ”Există o Europă a adevărului, care este unitară prin aceea că în numele dreptății și a libertății se împotrivește nedreptăților”. Marele scriitor a decedat la 4 ianuarie 1960, suferind un accident de circulație.

Prof. Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on noiembrie 6, 2013. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.