Sâmbătă a avut loc o nouă ședință a cenaclului literar Afirmarea

Pe o vreme autentică de iarnă, membrii cenaclului literar sătmărean Afirmarea s-au reunit sâmbătă, 25 ianuarie în cea de-a doua ședință a anului în vechea locație, adică Muzeul de Artă, deoarece ușile sălii promise la Muzeul Județean de Istorie au fost găsite încuiate. Ca de obicei, ședința a debutat cu intonarea cântecului „Veniți români din lumea largă”. Acest imn și alte câteva cântece au fost interpretate de Angela Munteanu și Ioan Sălăjanu. A urmat profesoara Liliana Lazăr de la Liceul de Artă „Aurel Popp”, care a citit un generos grupaj de poeme, care au fost ascultate cu mare atenție de către cei prezenți: Ioan Bala, coordonatorul cenaclului, George Terziu editor și om de cultură, poetul Gheorghe Crețu, scriitorul Mihai Sas, poetul Ioan Sălăjan precum și Rodica Cuc, Georgeta Mocan, Mircea Nemeș și prof. Carol Koka din partea ziarului online „Actualitatea Sătmăreană”.

DSCN1084Luând cuvântul, poetul Gheorghe Crețu a mărturisit că pentru el poemele Lilianei Lazăr constituie o surpriză plăcută. Versurile ei arată că este o poetă formată. Poeziile ei abundă în metafore și „are de toate în poeziile sale de la brutal la gingășie”. Lui Gheorghe Crețu i-a plăcut îndeosebi poezia intitulată „O ceașcă de poezie”. Autoarea surprinde în unele poeme cu multă măiestrie toate anotimpurile anului.

Scriitorul Mihai Sas a felicitat-o pe Liliana Lazăr pentru poeziile ei, afirmând că acestea se cer citite într-o atmosferă de liniște deplină: “Într-o clipă/ ți se perindă prin fața ochilor/ o viață – poezia lui Dumnezeu”. În creația sa se recunoaște în multe blocuri atributele unei poezii moderne.

Editorul George Terziu s-a referit la dilema care băntuie astăzi, și anume dacă poeții prin creațiile lor trebuie să transmită mesaje sau nu. Din poeziile Lilianei Lazăr, se vede că autoarea predă la un liceu de artă. Ea trăiește efectiv ceea ce scrie, știe cu mare măiestrie să creeze metafore. Este o poetă deja formată, aproape nimic din creația sa nu trebuie înlăturat. Trăsătura caracteristică a poeziei este singurătatea, care este umplută de elementele din natură. George Terziu consideră că în versurile poetei „sunt prea multe interogații. Dacă închidem ochii mergem în tot felul de locuri. Nicăieri nu a găsit o astfel de exprimare a singurătății. Ea reușește să-și salveze personalitatea ascunzându-se îndărătul metaforelor”. Concluzia este că autoarea scrie o poezie bună,care transmite multă singurătate. George Terziu a invitat-o pe poetă să scrie și alte genuri literare.

Poetul Ion Bala a observat că poeta într-adevăr demonstrează iubire de singurătate. Fiecare strofă a sa ar putea constitui un poem. A observat și o bună succesiune a aserțiunilor poetice. I-a recomandat să aibă mai multă atenție la folosirea cuvintelor mari. În final a felicitat-o și a spus că așteaptă publicarea primului ei volum de versuri, deoarece „are poezii demne de tipar”. Cuvinte de apreciere la adresa poeziilor Lilianei Lazăr au fost rostite și de Claudiu Govor. El a afirmat că poeta scrie o poezie complexă, realmente ancorată în viața individului.

DSCN1086

DSCN1087La finalul discuțiilor a luat cuvântul autoarea, care a mulțumit tuturor pentru aprecierile făcute. Ea a spus că a notat toate recomandările făcute și a promis că va ține cont de ele. A promis de asemenea, că în viitor va aborda și alte genuri literare. În momentul de față, de circa 3-4 ani lucrează la primul ei volum de poezii, care speră să vadă lumina tiparului cât de curând.

Între poemele citite s-a aflat și cea închinată pilotului Adrian Iovan, victimă a nefericitului accident aviatic petrecut recent:

Confesiunea unui pilot

                                  d-lui A. Iovan

"ți se perindă prin vața ochilor

o viață – poezia lui Dumnezeu –

 

Îți suprimi idealismul,

transpunându-mi-te brutal

în contingentul deplin și ironic al

eternei treceri.

 

În peștera gândurilor tale, ajungi la limita vieții

și cazi, pe un versant al timpului,

te arunci la picioarele lui Dumnezeu

de vrea să-i ceri, brusc, îndurare,

dar bătăile interne ale cordului

îți dispersează orice vis

și viața ți se scurge din ochi,

prin mâini

și degete.

 

Se sfarmă,

de stâncile

transcendentului."

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on ianuarie 25, 2014. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.