Eugen Barbu, 90 de ani de la naștere

Eugen Barbu a fost un scriitor și ziarist român, membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, scenarist și om politic. S-a născut la 20 februarie 1924 în familia unui muncitor, tâmplar la CFR și a copilărit într-o mahala a Bucureștiului. Între anii 1935-1943 a frecventat cursurile liceelor "Aurel Vlaicu” și "Marele Voievod Mihai”. Primele sale manifestări scriitoricești datează din perioada liceului. A urmat mai întâi Facultatea de Drept din București apoi a renunțat și s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie. Ca student s-a dovedit a fi un inconsecvent, precum și la Școala de ofițeri jandarmi.

eugen-barbu-a-fost-exclus-din-uniunea-scriitorilor-18406901Și-a făcut ucenicia literară la cenaclul "Sburătorul". A debutat în 1955 cu nuvela "Munca de jos", în revista "Viața românească". În același timp, la Editura Tineretului  îi apare volumul "Gloaba". Un an mai târziu publică romanele "Balonul e rotund" și "Unsprezece", precum și nuvela "Tripleta de aur". În 1961 apare volumul de nuvele "Tereza", în 1962 volumul "Prânzul de duminică", iar în 1968 publică volumele "Teatru" și "Vânzarea de frate".

Eugen Barbu a experimentat toate genurile literare, de la proză scurtă la reportaj, roman și poezie. Nu i-a fost străină nici critica literară, istoria literară, cronica sportivă sau chiar scenariul de film.

La romanul "Groapa", romanul periferiei bucureștene, a lucrat timp de zece ani. Se spune că până la publicarea romanului, în 1957, l-a refăcut de treisprezece ori. Romanul a fost bine primit atât în țară cât și în străinătate. În Franța romanul a fost editat sub titlul "La Fosse", ca povestea unui cartier de oameni săraci de pe marginea unei imense gropi de gunoi. Romanul a fost tradus și în germană, maghiară și spaniolă. În anul 1969 i-a apărut romanul "Principele" în care încearcă să evoce lumea fanariotă. Pentru a scrie acest roman, Eugen Barbu a desfășurat o imensă muncă de documentare în scrierile de epocă, cronici, însemnări de călătorie etc.

În anul 1962, Eugen Barbu a devenit redactor-șef la revista "Luceafărul". Funcția pe care a deținut-o până în 1968, când o pierde în urma unui conflict cu Uniunea Scriitorilor. Gabriel Demisianu, într-una din numerele Luceafărului de dimineață scria: "Nefericită a fost numirea lui Eugen Barbu la conducerea revistei. Conflictual și resentimentar, înconjurat de toți frustrații lumii literare, Barbu a făcut să fie atacați în revistă mai mulți scriitori buni de atunci”. Doi ani mai târziu a preluat conducerea revistei Săptămâna, în paginile căreia a continuat să se "războiască” cu Uniunea Scriitorilor. Între 1975-1980 îi apare romanul "Incognito", în patru volume, roman pentru care a fost acuzat de plagiat.

Scriitorul a excelat și în scrierea unor scenarii de filme precum: "Haiducii", 1965, "Procesul alb", 1966, "Răzbunarea haiducilor", 1967, "Răpirea fecioarelor", 1968, "Haiducii lui șapte cai", 1971, "Zestrea Domniței Ralu", 1971, "Săptămâna", 1971, "Facerea lumii", 1971, "Urmărirea", 1971, "Un August în flăcări", 1973, etc. Scenariile lui, scrise în majoritatea lor pentru soția sa, actrița Marga Barbu, „au fost transpuse pe ecran de mari regizori români și filmele realizate sunt încă vizionate cu aceeași plăcere de mii și mii de spectatori”.

La sfârșitul lunii septembrie 1990, scriitorul a fost exclus din Uniunea Scriitorilor, tot cu referire la vechiul scandal "Incognito", volumul al treilea, care a apărut în 116.000 exemplare. Se spune că în circa 100 de pagini ale romanului, se regăseau fragmente preluate de la Malraux și Paustovski. Cu câteva luni înainte, scriitorul fusese distins cu Premiul Herder. Cert este că, în final, Eugen Barbu a conceput o scrisoare către cititori, scrisoare publicată în România Literară, în care și-a exprimat regretul "că tehnica de colaj folosită a condus imprevizibil la aparența de plagiat”.

Pe plan politic, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al Comitetului Central al PCR, iar în 1975 a devenit deputat în Marea Adunare Națională. După revoluția din decembrie 1989,  a înființat alături de Corneliu Vadim Tudor, Partidul România Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României  în legislatura care a început în 1992. Scriitorul a decedat la 7 septembrie 1993 la București.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on februarie 21, 2014. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

One Response to Eugen Barbu, 90 de ani de la naștere

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.