200 de ani de la zidirea Bisericii din Tătărești, un omagiu adus de Viorel Câmpean și Voicu Șichet

La Editura Marist din Baia Mare a apărut recent cartea ”200 de ani de la zidirea Bisericii din Tătărești – Omagiu slujitorilor și credincioșilor săi”, carte scrisă de doi reputați cercetători ai plaiurilor sătmărene, dr. Viorel Cămpean și colonel (r) Voicu Șichet, un ilustru fiu al satului Tătărești.

DSC_0002Autorii, mergând pe firul izvoarelor istorice, reconstituie pas cu pas istoria celor două secole de când s-a pus piatra de temelie a Sfântului lăcaș, în localitatea care are prima atestare documentară în anul 1411. Istoria și legenda se împletesc deopotrivă în scurgerea vremurilor. Cu răbdare și perseverență autorii reușesc să reconstituie trecutul bisericii până în vremurile moderne când izvoarele istorice devin mai bogate. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea Parohia Tătăreștiului se număra printre parohiile de clasa I din comitatul Sătmar.

Construită în 1814 cu amprenta puternică a stilului baroc, biserica cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, face parte acele puține biserici de zid care existau la începutul secolului al XIX – lea pentru a sluji o comunitate românească. Inițial, biserica a aparținut de Episcopia Greco-Catolică de Muncaci, apoi la 1824 a trecut la cea Greco-Catolică de Oradea. Atunci când în 1948 Biserica Greco-Catolică Română Unită cu Roma a fost desființată, Tătăreștiul a intrat sub jurisdicția Episcopiei Ortodoxe de Oradea. Evenimentele petrecute după 1989 au făcut ca în 1990, atunci când s-a făcut despărțirea de Episcopia Ortodoxă de Oradea, odată cu înființarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, Parohia Tătărești să facă parte din Protopopiatul Ortodox Român al acestei Eparhii.

În carte autorii reușesc să facă o amplă și documentată descriere a bisericii, inclusiv a interiorului, respectiv a iconostasului considerat a fi ”de o frumusețe deosebită” care datează din 1901.

Un capitol distinct este rezervat preoților care au slujit la Tătărești, în număr de 24, numele lor fiind cunoscut din 1741, chiar dacă câțiva sunt amintiți cu ani de slujire aproximative. Remarcăm parcurgând această listă, păstorirea părintelui George Leucuția (1858-1872), care în 1868 a fost semnatarul documentului intelectualilor sătmărene împotriva dualismului austro-ungar. Un alt fidel slujitor al bisericii a fost părintele Ioan Erdelyi, care a condus parohia vreme de peste un sfert de veac. El a fost foarte aproape de fruntașii mișcării naționale românești, inclusiv de avocatul sătmărean Alexandru Ferențiu.

După 1948 au păstorit la Tătărești părintele Teodor Rusu, care a funcționat înainte ca profesor la Școala Normală de Băieți din Sighet, a activat în cadrul ”Astrei”, apoi și ca profesor de religie la Liceul ”Mihai Eminescu” din Satu Mare.

De vrednică amintire este părintele Andrei Pop, tatăl său fiind capelan al dr. Vasile Lucaciu. De numele părintelui Andrei Pop se leagă scrierea unui scurt istoric al parohiei Tătărești, material care a fost de mare folos autorilor în elaborarea lucrării lor. A slujit la Tătărești între anii 1953 și 1980. Se spune că ”a iubit Tătăreștiul și oamenii săi, dar și aceștia l-au iubit și respectat foarte mult”. Tot el a fost cel care a construit casa parohială existenbtă și astăzi. A cunoscut represiunea regimului totalitar fiind condamnat la 1 an și 8 luni închisoare. Capitolul despre preoții slujitori la Tătărești este întregit cu Alexandru Orha, Sorin Bota și cel ce slujește astăzi cu mult har părintele Florin Libotean.

În cuprinsul cărții remarcăm capitolele: Preoții din Tătărești, cei care sunt originari din localitate, Școala confesională și Dascălii născuți în localitate. Oarecum este o surpriză pentru noi capitolul care se ocupă cu Însemnări pe registrele parohiale. Studierea acestor însemnări permit tragerea unor concluzii cu privire la limba folosită de cei care au le-au scris, concluzii cu privire la numele celor înscriși, categoriile de vârstă a celor decedați precum și cauzele morții. Însemnări interesante s-au făcut și referitoare la vreme. De exemplu, în 27 noiembrie 1877 se consemnează: ”Ploi ne-ncetate, tină mare, vale eșită din matcă; multă pagubă, solu nesemânatu”.

Nu au fost uitate nici crucile de la marginea drumurilor, ele fiind un semn de credință la tătăreșeni, crucile, răstignirile și troițele fiind în număr de 34 în localitate și împrejurimi.

Lucrarea este întregită cu un număr de patru anexe care cuprind documente și imagini despre istoria parohiei Tătărești. Sunt anexate cum e și firesc, sursele bibliografice care sunt foarte numeroase, pornind de la cele inedte, sematisme, anuare școlare, volume și articole precum și presa utilizată. Cartea celor doi autori este un model demn de urmat. Scrierea cărții demonstrează preocupare, respect și devotament față de locurile natale. Este o carte scrisă cu mult suflet, pe drept cuvânt un omagiu suprem adus biserici bicentenare și slujitorilor ei precum și credincioșilor din comunitatea Tătărești.

                                                                                                                            Prof. Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on octombrie 8, 2014. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.