25 Octombrie, Ziua Armatei Române. Operațiunile militare pentru eliberarea părții de nord-vest a României

În fiecare an, la 25 Octombrie marcăm Ziua Armatei Române, ocazie cu care rememorăm faptele de eroism ale ostașilor români care s-au jertfit pentru eliberarea întregului teritoriu al țării și a părții de nord al Ardealului răpit prin odiosul Diktat de la Viena din 1940.

ostasul romanEvenimentele de la 23 august, arestarea guvernului antonescian și întoarcerea armelor contra Germaniei hitleriste, a fost urmată de acțiunile militare prin care se urmărea stabilizarea frontierelor, apoi, așa cum se preciza în ”Proclamația regelui către țară”, trecerea alături de armata sovietică la eliberarea întregului teritoriu al țării.

Operațiunile militare pentru eliberarea teritoriului răpit prin Diktatului de la Viena, peste 43.000 km pătrați, au început în ziua de 16 octombrie, când Armata a 4-a, aflată sub comanda generalului Gheorghe Avramescu a primit misiunea să continue ofensiva spre Carei și să atingă frontiera de vest între localitățile Boghiș și Urziceni. Armata a 4-a avea în compunere Corpul 2 armată, cu Diviziile 11 și 21 infanterie și 8 cavalerie, dispuse pe aliniamentul Hodișa, Șandra, Stâna, Babța și Corpul 6 armată, cu Diviziile 9,18,3 infanterie, pe aliniamentul Bogdand, Sărmășag și Măieriște, județul Sălaj.

Comandamentul armatei a ordonat Corpului 2 armată să atace în direcția Gerăușa, Ardud, Satu Mare, iar Corpul 6 armată să înainteze în direcția Tășnad, Santău, pentru eliberarea orașului Carei. Ofensiva a fost declanșată în dimineața zilei de 21 octombrie. Inamicul intenționa să opună rezistență pe aliniamentul Carei-Satu Mare. Unitățile românești au realizat din primele ore ale atacului progrese importante. Divizia a 9-a a ieșit în Valea Crasnei, eliberând satele Giorocuta și Orbău.

La 22 octombrie, inamicul a opus rezistență mai puternică în pădurea de la Săcășeni, la Ghenci și Tiream. În zilele următoare, Divizia 9 infanterie a atacat în lungul șoselei Ghenci-Carei, ajungând la 1,5 km sud-est de Carei. Până în seara zilei de 24 octombrie, Divizia 9 și 18 infanterie au depășit cu 2 km orașul Carei, pe la nord, creând posobilitatea încercuirii inamicului. În același timp, Divizia 3 infanterie, a eliberat localitățile Sanislău și Marna Nouă.

Corpul 2 armată, întărită cu Divizia 1 cavalerie, a continuat ofensiva pentru eliberarea orașului Satu Mare. Din cauza contraatacului foarte puternic al forțelor inamice, Divizia 11 infanterie a fost nevoită să se oprească pe aliniamentul Gerăușa-Hodoșa-Socond. Divizia 8 cavalerie a înaintat până la marginea de vest a satului Șandra iar Divizia 21 infanterie a nimicit rezistența inamică din satele Babța, Racova și Hurezu. În ziua de 21 octombrie, Divizia 1 cavalerie eliberează Viile Satu Mare iar Divizia 11 pătrunde în Ardud. În aceeași zi, Divizia 8 cavalerie pune pe fugă inamicul din zona Beltiug, Șandra, Mădăras iar Divizia 11 înaintează spre Moftinu Mare și Ghirișa.

În zilele de 23 și 24 octombrie, Corpul 2 armată a întâmpinat o rezistență puternică a inamicului pe aliniamentul Curtuiuș, Gelu, Terebești și Moftinu Mare. Prin eliberarea acestor localități căderea orașelor Carei și Satu Mare devenise iminentă. Lovitura frontală și învăluirea pe ambele flancuri a dus până la urmă la înfrângerea inamicului. În Carei au intrat soldații Regimentului 34 care au înălțat steagul tricolor. Colonelul Botea a menționat în amintirile sale  următoarele: ”Casele erau împodobite cu steaguri românești, oamenii fremătau de bucurie. Peste tot auzeam strigătele ”Bine ați venit fraților!”.

Concomitent cu luptele de la Carei, Divizia 133 sovietică a intrat în Satu Mare, după ce trupele Corpului 2 armată au obligat forțele inamice amenințate cu încercuirea să părăsească localitatea, iar în dimineața zilei de 25 Octombrie, la ora 9.30 unitățile românești depășeau frontiera româno-ungară în zona Urziceni, continuând ofensiva pe teritoriul Ungariei.

Pe teritoriul Transilvaniei, armata română a angajat un efectiv de 270.000 de soldați, din care au căzut în luptă circa 50.000. În Ordinul de zi dat pe armată de generalul Gheorghe Avramescu se spunea: ”La chemarea țării, pentru dezrobirea Ardealului ați răspuns cu însuflețire și credința în izbânda dreptății poporului nostru… ați pornit spre hotarele sfinte ale patriei și cu puterile voastre ați făcut zăgaz neînfricat dușmanului. Pe cei care au căzut la datorie îi vor pomeni urmașii și numele lor va fi înscris în cartea de aur a poporului român”.

Armata română a continuat lupta, alături de cea sovietică, pe teritoriul Ungariei, participând la lupte grele de la Debrecen și Budapesta, unde au avut de străpuns trei linii de fortificații, pe teritoriul fostei Cehoslovacii și a unei părți din Austria. Ziua capitulării Germaniei hitleriste a găsit armata română în plină ofensivă în apropierea de orașul Praga. În toate aceste lupte s-au jertfit viața  aproximativ 170.000 de militari români, contribuind prin aceasta la scurtarea războiului cu aproximativ șase luni, România fiind a patra țară cobeligerantă prin efortul uman și material depus pentru înfrângerea Germaniei hitleriste, statut nerecunoscut din păcate de Puterile Aliate. Participarea României la acest război reprezintă o pagină glorioasă a poporului român și a armatei române.

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on octombrie 24, 2014. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.