130 de ani de la nașterea savantului George Vâlsan, fondatorul etnografiei românești

La 21 ianuarie s-au împlinit 130 de ani de la nașterea savantului George Vâlsan, primul doctor în geografie din România. Savantul are rădăcini argeșene, tatăl său a fost mulți ani șeful depoului de locomotive din Pitești. Clasele primare și gimnaziale le-a urmat la Pitești. Bacalaureatul l-a luat la București, la Liceul ”Gheorghe Lazăr”.

George_VâlsanA urmat apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, unde în 1908 și-a luat licența în filosofie. O vreme a fost profesor suplinitor la Catedra de geografie la Seminarul Pedagogic Universitar, după care a fost profesor titular la Târgu Jiu, paralel funcționând ca asistent la Catedra de geografie a Universității din București.

Și-a continuat studiile de specializare la Berlin și Paris. În anul 1916 a devenit primul doctor în geografie din România. Teza lui de doctorat, ”Câmpia Română”, lucrare fundamentală a literaturii geografice românești, cu care a pus bazele geomorfologiei moderne românești. George Vâlsan a fost profesor la Universitățile din Iași (1916-1918), Cluj (1919-1929) și București (1930-1935). În perioada cât a predat la Iași a suferit un accident feroviar, lângă Iași, la Ciurea, rămânând infirm. La Cluj a întemeiat Societatea Etnografică Română, el îndeplinind funcția de președinte între anii 1923-1927, și revista ”Lucrările Institutului de Geografie din Cluj”. Alături de doi savanți, Romulus Vuia și Emmanuel de Martonne, a întemeiat Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Ca o recunoaștere a meritelor sale, în 1918 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Doi ani mai târziu a devenit membru activ. Din activitatea sa merită subliniată descoperirea hărții originale, la Paris, care însoțea lucrarea lui Dimitrie Cantemir ”Descrierea Moldovei”. În cadrul asociației Astra a inițiat o colecție specială publică, conferințele ”Menirea etnografiei în România” și ”O știință nouă: etnografia”. A tipărit numeroase studii în periodicele românești și străine, lucrări de popularizare și manuale.

George Vâlsan a avut darul scrisului. Lucrările lui erau redactate într-un stil atractiv, încântător. A colaborat la: Ziarul călătoriilor, Semânătorul, Convorbiri literare, Convorbiri critice, Arhivele Olteniei, Cultura, Neamul românesc, Comoara satelor, Universul, Luceafărul,Ramuri, Dreptatea, Făt-Frumos, Transilvania, Societatea de mâine.

Din bogata lui operă literară remarcăm un volum de proză scurtă, ”Povestea unei tinereți, (1924), volumul de poezii ”Grădina părăsită (1925), piesa într-un act în versuri ”Când un om și-a dat cuvântul” (1926), Biografia lui Vasile Alecsandri (1926). Pe teme geografice  a scris: ”Cetatea din munți” (1940), ”Pământul românesc și frumusețile lui (1940), ”Sfaturi pentru studenți” (1942), ”Lecturi geografice” (1963), ”Descrieri geografice” (1964), ”Lecturi geografice”, (În colaborare cu Simion Mehedinți), (1973). George Vâlsan a reprezentat România la numeroase congrese internaționale de geografie. Este considerat făuritorul etnografiei moderne românești.

Lia Florica Nicoară

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on ianuarie 22, 2015. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.