La 1 aprilie se împlinesc 150 de ani de la nașterea juristului și omului politic Ștefan Cicio Pop

La 1 aprilie se împlinesc 150 de ani de la nașterea juristului și omului politic Ștefan Cicio Pop, membru marcant al Partidului Național Român din Transilvania, participant activ la Marea Unire din 1918. Ștefan Cicio Pop s-a născut în comuna Șigău de lângă Dej, la 1 aprilie 1865. A rămas orfan de mic și a fost crescut de un unchi al său. După școala primară a urmat liceul la Dej și la Sibiu. După terminarea liceului a urmat Facultatea de Drept la Budapesta și Viena devenind avocat, în anul 1891 când s-a stabilit la Arad.

stefan_cicio_popDe tânăr s-a implicat în lupta de apărare a drepturilor românilor din monarhia austro-ungară. S-a remarcat ca participant la Conferința de la Haga și în procesul Memorandiștilor unde a fost considerat unul dintre cei mai importanți apărători. El a reușit să obțină amnistierea memorandiștilor cu ajutorul intervenției Regelui Carol I al României pe lângă împăratul Franz Iosif.

Ca avocat i-a apărat cu succes și pe cei cărora stăpânirea maghiară le-a intentat procese de presă. Calitățile lui deosebite l-au făcut ca să fie ales deputat de Șiria, ca reprezentant al românilor, în Parlamentul de la Budapesta, unde a fost prezent timp de 13 ani.

La 24 septembrie 1906 a fost condamnat de autoritățile maghiare la 3 luni de temniță și o amendă de 800 de coroane pentru două articole publicate în ,,Libertatea”, articole care nu erau pe placul stăpânirii. S-a duelat verbal și cu vestitul prim-ministru ungar Tisza. Acesta i-ar fi replicat supărat pe argumentele lui: ”Să te bucuri că mai trăiești, nu meriți să mai respiri aerul pe care-l otrăvești, pentru asemenea acțiuni ștreangul este răspunsul”.

S-a căsătorit – cum se spune – și pe plac, și cu cap cu Eugenia Macavei, moștenitoare de proprietăți aurifere de pe lângă Abrud. Soția l-a ajutat efectiv în lupta dusă pentru dezlipirea Ardealului de Ungaria. În toamna lui 1918 soții și-au ipotecat casa și toate proprietățile pentru a cumpăra arme și uniforme pentru gărzile naționale românești.

Ștefan Cicio Pop a fost prezent în județul Satu Mare cu ocazia adunărilor de protest împotriva înființării Episcopiei de Hajdudorog, urmărindu-se prin aceasta deznaționalizarea românilor. A fost prezent la adunarea de la Doba, la 20 august 1912. Luând cuvântul la această adunare Ștefan Cicio Pop a demascat prigonirile sălbatice ale stăpânirii împotriva românilor ,,pe care vor să-i nimicească prin biserica lor”. El a vorbit atunci despre lupta episcopului Inochentie Micu și despre activitatea lui Gheorghe Șincai și Pentru Maior fruntași ai Școlii Ardelene.

Atunci când în dimineața zilei de 31 octombrie 1918 s-a format Consiliul Național Român Central cu sediul la Arad, Ștefan Cicio Pop a pus la dispoziția acestui organ reprezentativ al românilor propria-i locuință. El fiind președintele noului organ politic menit să conducă lupta din Transilvania pentru desăvârșirea statului național unitar român. În Proclamația semnată de Ștefan Cicio Pop, la 8 noiembrie 1918 se spune: ,,Fiecare soldat român, dezlegat de jurământul dat împăratului are libertate și să intre în sfatul militar național român, garda națională, să poarte simbolul mândru al suveranității lui naționale, tricolorul, și este supus numai și numai Consiliului Național Român”.

Pe 1 Decembrie 1918 Ștefan Cicio Pop a avut onoarea de a deschide lucrările acestui for reprezentativ al românilor. El a activat în cadrul Consiliului Dirigent, fiind desemnat ministru de stat pentru Transilvania între 17 decembrie 1918 și 12 martie 1920. Între 10 ianuarie 1920 și 12 martie 1920 a îndeplinit funcția de președinte interimar al Consiliului de Miniștri a României.

În urma alegerilor din 1919 ajunge în Parlamentul României Mari, devenind președinte în două rânduri, al Adunării Deputaților, între 23 decembrie 1928-30 aprilie 1931 și 10 august 1932-18 noiembrie 1933. După istorica fuziune între Partidul Național Român din Transilvania și Partidul Țărănesc a devenit vicepreședintele noului partid, Partidul Național Țărănesc. A încetat din viață la vârsta de 71 de ani, la 16 februarie 1934.

Prof. Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on martie 30, 2015. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.