Personalitatea profesorului în contextul managementului educațional al clasei de elevi

Între situațiile arhetipale trăite de către oricare dintre oameni, inițierea este una fundamentală. Ea presupune trecerea individului dintr-un stadiu de viață în altul. Conform teoriei lui Carl Gustav Jung (1967), o persoană care nu a trait echivalentul psihologic al unei inițieri poate fi pierdută în confruntarea cu o situație „de tranziție” pentru care nu este pregătit, în astfel de moment putând avea loc procese de regăsire masivă a personalității.

profesorDacă, prin comportamentul său, profesorul se face „acceptat” de elevi, se creează condiții pentru ca intreaga clasa să devină receptivă, permisivă, deschisă cooperarii. Clasa de elevi, colectivitatea școlară, în general, este un mediu de comunicare între elevi, între profesor și elevi, o comunicare deschisă, fără restricții, fără formalisme și ritualuri inutile care mărește încrederea membrilor în virtuțile grupului și, implicit, productivitatea. Blocarea comunicării prin relații reci, birocratice din partea unor profesori face să scadă randamentul comunicării și cel școlar. Funcționând normal, pe principiul feed-back-ului, procesul de comunicare facilitează realizarea sarcinii, asigură coeziunea grupului, valorizează pe fiecare membru, acționează ca factor de omogenizare.

Astfel, prin intermediul feed-back-ului influențarea devine bilaterala, pentru că, așa cum spunea filosoful Leon Bloy, nu se știe „cine dă și cine primește”, astfel că și profesorul trebuie să învețe deopotrivă împreună cu elevii și chiar de la aceștia („o școală în care profesorul nu învață este o absurditate” – afirma C-tin Noica).

Prin comunicare urmărim astfel să fim receptați, înțeleși, acceptați și totodată să provocăm o schimbare de atitudine și de comportament in rândul interlocutorilor – elevilor – ceea ce impune anumite particularitati psihologice și psihopedagogice din partea ambilor membri ai relației pe care o presupune comunicarea.

In conceptia lui K. Wadd „puterea” profesorului sintetizeaza patru componente:

  1. charisma – capacitatea de a atrage și de a influența oamenii prin propria personalitate;
  2. ascendența – capacitatea de a obține controlul asupra unei situații prin simpla prezența a persoanei respective;
  3. puterea intelectuală – puterea expertului, a celui care știe;
  4. resursele de putere – capacitatea unui ins de a organiza elementele unei activități în clasă.

Eficacitatea profesorului depinde atât de funcționarea fiecarei componente în parte, cât și de proporția în care fiecare participă la ansamblu. Controlul pe care profesorul il exercită asupra elevilor este rezultatul unui amestec subtil de putere personală și de autoritate, derivată atât din statutul său de profesor, cât și din sistemul de reguli care opereaza in școală și în clasă.

Un aspect foarte important în personalitatea profesorului il constituie dimensiunea științifică și culturală, psihologică și pedagogică a acestuia.

Calificarea profesională inaltă a profesorului este necesară și il va ajuta pe acesta să fie permanent preocupat de continua lui perfecționare individuală pentru a stăpâni la zi noutățile din domeniul lui de specialitate. El trebuie să manifeste ingeniozitate și creativitate și să dispună în același timp, de o bogată cultură generală, pentru că elevii il judecă și sub acest aspect. Nu trebuie uitat, de asemenea, că aspectul culturii la formarea personalitații, inclusiv a personalității profesorului, este decisiv. Cultura formează și dezvoltă aptitudinile intelectuale, sentimentale și emoțiile, voința și caracterul omului. Un profesor cu un inalt nivel științific și cultural contribuie efectiv la dezvoltarea culturii generale și de specialitate a elevilor și totodată își dezvoltă și își afirmă prestigiul personal.

Profesorul nu-l dezvoltă pe elev numai sub aspect profesional, ci și sub aspect etic, moral. Mai intâi trebuie să fie el însuși un om cu un înalt nivel științific și cultural și cu un profil moral sănătos, să manifeste o conștiință și o conduită morală, civilizată. Pe lângă valorile științifice și culturale ale societății, el are datoria să cunoască valorile morale, principiile și regulile morale proprii statului de drept și societății democratice. Este chemat să formeze și să dezvolte la elevi deprinderi de conduită morală în concordanță cu aceste principii si reguli morale. Profesorul trebuie să manifeste o conduită demnă în orice situații: în familie, în liceu, in societate, pentru că aceasta va fi imitată de elevii săi. O conduită științifică, culturală și morală corectă a profesorului va fi învațată de elevi și, prin interiorizare, va deveni conduita elevilor săi. De aceea, profesorul trebuie să fie un model în tot ceea ce gândește și în tot ceea ce realizează.

In sfârșit, după cum subliniază regretatul prof.Ioan Jinga, este necesar ca profesorul să manifeste și capacitate managerială în domeniul educațional, pentru că el este chemat să îndeplinească diferite funcții: șef de catedră, responsabil de comisie metodică, diriginte etc.  In  această privință, pregatirea de specialitate, experiența didactică și profilul cultural și moral îi sunt indispensabile.

Prof. Alina Loredana Mocanu, Școala Gimnazială ”Vasile Lucaciu” Carei

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on 21 aprilie 2015. Filed under Social, Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.