Profesoara și poeta Cornelia Bălan Pop: Dor de ei, de părinții mei

Părinților mei, Rozalia (1933-1988) şi Gheorghe Pop (1927-1998), plecaţi în Împărăţia Cerurilor:

GICU SI ROZALIADe când sunteţi în ale morţii gheare,

De când pe-acest pământ nu vă plimbaţi,

Îmi pare că-mi sunteţi mai vii în suflet,

Îmi pare că alături vii îmi staţi.

Părinţii-mi sunt atât de dragi în minte

De parcă niciodată n-au murit,

Dar nu dau semn că văd, în primăvară,

Cum, alb, magnolia a înflorit.

Sunt, poate, prea departe să-mi vorbească

Şi nu se vor întoarce înapoi…

O, Doamne, cât de grea e legea morţii

Când i-ai luat la tine pe-amândoi.

Să fie-n în paza Ta, Tu, Doamne Sfinte,

Şi-n grija prea divină-a celor sfinţi

Şi-mi leagănă în colţ de rai, părinţii

Şi fă-i să nu mai plângă pe părinţi.

Cornelia şi familia: Nelu, Sabina şi Cosmin Bălan Pop

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on aprilie 27, 2015. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.