Avram Iancu în conștiința poporului român. 143 de ani de la trecerea sa la cele veşnice

La 10 septembrie 2015, se împlinesc 143 de ani de trecerea la cele veșnice a celui care a fost simbolul luptei pentru afirmarea națională a românilor transilvăneni, Avram Iancu. În testamentul său, încredințat bunului său prieten Ilie Măcelaru era scris: “Unicul dor al vieții mele e să-mi văd națiunea mea fericită, pentru care am lucrat până acum… după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul națiunii”.

avram-iancuLa înmormântarea eroului, care a avut loc la 13 septembrie 1872, au fost prezenți 36 de preoți în frunte cu protopopii Mihălțeanu și Balint care au oficiat serviciul religios. L-au așezat în mormântul la Țebea, în brațele de bunic ale gorunului lui Horea, așa cum a consemnat pentru eternitate Alexandru Hodoș în volumul Focurile de pe culme, 1972, p.277, ca simbol al unei rubedenii de simțire și ca un semn de nădejde pentru ziua de mâine. Se spune că zeci de mii de țărani au venit în haine albe pentru a-l petrece la locul de veșnică odihnă pe generalul lor.

Avram Iancu este eroul legendar demult intrat în conștiința poporului român. Marele istoric transilvănean, academicianul Ștefan Pascu consemna: “El a întruchipat în cel mai înalt grad aspirațiile poporului, care a văzut în el, expresia năzuințelor pentru eliberare națională. A fost ridicat de popor pe piedestalul de „Crai al Munților” în virtutea calităților sale incontestabile de conducător. Avram Iancu a fost animat de credința puternică în dreptatea cauzei pe care o apăra. Marele revoluționar Nicolae Bălcescu scria: ”Prietenii și tovarășii săi priveau la Iancu ca la Soarele de amiazăzi”. „Un om născut pentru acțiune, unul dintre acei bărbați eminenți ai poporului daco-românesc care fusese încălzit și pătruns în adâncul sufletului său de sacrul foc al libertății”, nota la rândul său George Barițiu.

A rămas pentru poporul român nu idolul de o clipă, ci neuitatul părinte și binefăcător. De aceea el rămâne pecetluit în conștiința poporului ca un geniu al binelui aflat în slujba celor mulți. Astfel îl caracteriza marele savant și istoric de renume mondial Nicolae Iorga.

Fostul coleg de facultate, publicistul și omul politic Iosif Șterca Șuluțiu, care i-a scris fostului coleg o biografie notează: “Era un student eminent cu exterior plăcut, blondin, modest, cu inima deschisă, sincer și cu caracter, avea mult temperament, dar era foarte tolerant față de alte națiuni și confesiuni”.

Alexandru Papiu Ilarian scoate în evidență faptul că Iancu a refuzat după revoluție, orice decorație, funcție sau bani. Pentru el contau doar drepturile poporului său. Ziarul Federațiunea , din12/24 octombrie 1872 scria: “ Nu este plai, nu este munte, unde să nu fi străbătut numele acestui curat român, mare erou și nefalsificat descendent al lui Mihai și Horia. Nu este inimă necoruptă română care, la amintirea acestui stejar ardelean, să nu-și ridice cu fală capul către cer, să nu fie mândru de originea și neamul său și să nu-și umple pieptul cu curaj și tărie, cu zel și abnegație pentru crâncena dar dulcea luptă de existență, libertate și patrie română”.

24808146Peste ani, când în 1894 s-a desemnat un comitet pentru ridicarea unui monument lui Avram Iancu, fostul tribun Vasile Fodor spunea: “Sus, ca un colos între ceilalți, se ridică figura măreață a lui Avram Iancu, model al libertății, al iubirii de neam, și de moșia străbună”.Vasile Fodor a fost și cel care a lansat ideea ca tinerii în fiecare an să organizeze pelerinaje la mormântul lui Avram Iancu, la aniversarea morții sale sau la 3/15 mai, ca să se păstreze faptele mari din generație în generație”.

În noaptea de 31 decembrie 1899, trei studenți clujeni Ioan Scurtu, George Novacovici și Coriolan Șter, înfruntând prigoana regimului dualist, au depus pe mormântul eroului o cunună cu lauri cu tricolor purtând inscripția ,,Tinerimea română, lui Avram Iancu. Dormi în pace, noi veghem”.

După desăvârșirea unității naționale, într-un articol comemorativ Vasile Goldiș scria: “Tu, Iancule și moții tăi, ați trăit și ați murit pentru dreptate și libertate. Idealul acesta rămâne la temelia vieții noastre naționale. Pentru izbândirea și desăvârșirea acestui ideal vor trăi și vor muri generațiile care te urmează. Tu dormi liniștit, Iancule, acolo, la pragul bisericuței din Țebea, la umbra gorunului lui Horea: geniul tău veghează deasupra națiunii române”.

Prof. Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on septembrie 9, 2015. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.