Cuvinte de laudă la adresa recent apărutului volum “Antologie de cenaclu Cuvinte din Nord”  

La Editura Inspirescu din Satu Mare, care s-a întrecut pe sine de data aceasta, a apărut în condiții grafice excelente „Antologia de cenaclu Cuvinte din Nord”, în coordonarea scriitorului și jurnalistului Ioan Coriolan Anițaș. Editorii cărții sunt Liliana și George Terziu. Dr. George Vulturescu, directorul revistei Poesis, în cuvântul său de început intitulat „Energia Nordului”, exprimă câteva gânduri în memoria poetului Ion Bala, trecut la cele veșnice la începutul acestui an.

DSC_0001Cenaclul Afirmarea este continuatorul primelor cenacluri sătmărene „Ioan Slavici”, „G.M. Zamfirescu”. După 1990 poetul, prozatorul și gazetarul Ion Bala (1950-2015) a adunat în jurul său toate forțele creatoare locale, a cenaclului Afirmarea, creând un cadru propice pentru afirmarea tinerelor talente. George Vulturescu înșiră numele „vechilor purtători de torțe” ai cenaclului sătmărean: Gheorghe Tarța, Petre Got, Florian Dincă, Vasile Savinescu, Ovidiu Suciu, Nae Antonescu, Ion Vădan, Dorin Sălăjan, Ioan Gavrilaș, Viorel Vladimirescu, Ion Baias, Ion Bala. În timpul care a trecut, membrii de astăzi ai cenaclului și-au editat propriile cărți, alții sunt pe punctul de a debuta editorial și colaborează la revistele literare. Tinerele talente, spune George Vulturescu, „trebuie lăsate în voia harului ca să se aleagă singure, precum pietrele râurilor în marea curgere”.

Președintele Cenaclului literar județean Afirmarea, Ioan Coriolan Anițaș, salută apariția volumului de antologie, apărută după 10 ani de la cea mai proaspătă antologie a cenaclului. Antologia a avut sprijinul Direcției Județene de Cultură Satu Mare, al directorului dr. George Vulturescu.

În cuprinsul antologiei regăsim numele a 11 poeți și scriitori: Ioan Coriolan Anițaș, Mihai Sas, George Terziu, Vasile Bărbuș – Crățu, Gheorghe Crețu, Gheorghe Cormoș, Elena Ioana Koka, Liliana Lazăr, Ioan Sălăjanu, Geanina Bereș, Liliana Boian Terziu, Ioan Coriolan Anițaș, este prezent în antologie cu un fragment de roman, „Amor la cetățuie”. Autorul urmărește drumul prin viață a Dorinei, frustrațiile ei sexuale, neîmplinirile sexuale. Căsătoria cu Gicu, relațiile cu Ali, Florin, Puiu. Daria descoperă târziu că „era meseriaș în ale dragostei”.

Vasile Bărbuș – Crățu este prezent în antologie cu opt poeme. Descoperim în ele multă visare legată de anotimpuri, de tot ce este în jur și în continuă schimbare. Poetul călătorește în patria coridelor, vede toreadori nervoși, care se avântă pe cai cu copite de argint. Nu lipsește nici ciocârlia care „își spală cântu-n roua ierbii”.

Prozatorul Mihai Sas, neîntrecut povestitor al unor întâmplări trăite în „Zâna sinucigașă” ne aduce în față întâmplări din vremea războiului. Se îndrăgostește de o preafrumoasă tânără evreică. Idila înflorește până în momentul în care, noii stăpâni ai Ardealului de Nord, după Dictatul de la Viena, trec la înfăptuirea soluției finale. A urmat arestarea evreilor, a tuturor familiilor de evrei și strângerea lor într-un ghetou. În poveste urmează momente dramatice, tânărul a încercat să-și revadă iubita dar a fost martor la umilirea ei prin biciuire, a familiei iubitei, violul, starea de comă. Trenurile morții gonesc la un moment spre lagărele de concentrare. Aici noi umiliri. Tânăra își împușcă călăul apoi se sinucide. Este fără îndoială că avem în față o dramă sfâșietoare, iubirea unor tineri spulberată de o politică ce nu ține de rațiune.

Poetul Gheorghe Cormoș semnează în dreptul a zece poeme. Demonstrează în fiecare că este un poet matur, cu o largă viziune asupra lumii. El interacționează cu natura de câte ori are ocazia precum în „Seară de mai”, și „Rouă și sare”.

Profesoara Liliana Lazăr își pregătește volumul de debut editorial. Scrie frumoase poezii de primăvară dar și de primăvară și dragoste. Poeta susține că prin „Aerul rarefiat/ de atâta splendoare/ doar ochiul aromat al liliacului/ notează/ pulsul primăverii”. „La căderea nopții/fiori de iubire-n filigran/ devin ramuri de liliac sălbatic/ ori/ străluciri de gheață-n lună”.

Proaspăta absolventă de liceu Geanina Bereș demonstrează din nou că este adepta eseurilor cu un pronunțat caracter psihologic. În „Patiseria” dialoghează cu un personaj anonim, pe care l-ar vedea în diferite ipostaze: patiserie, pe holurile liceului, la baschet, în restaurant, și în sfârșit în stația de metrou ori la poștă. La fel de inspirată și plină de fantezie este atunci când așterne pe hârtie eseul „Reinterpretarea la Iarna cu tine și Clementina”.

Trecut la cele veșnice relativ recent, poetul Gheorghe Crețu în „Ars Amatoria IV” face o deschidere spre Dincolo. Parcă simțea ce avea să urmeze când scria: “Pleoapele mi se-nchid ca două aripi obosite/zborul s-a terminat și drumul e lung/ aș vrea să dorm”. În „Șarpele” se întreabă retoric:”Cine va fi îndreptățit să-mi cânte la căpătâi/ dacă nu șarpele ce-l țin acum la sân/ bucuria lui va fi pe măsura neființei mele”.

„Rațiune, confesiune, raționalism. Mircea Eliade. Între a propune și a impune modelul cultura” și „Melancolia ca sursă culturală de inspirație (mitul creației). Autoarea Liliana Boian terziu vorbește despre rațiune, confesiune verbală, învingerea fricii de necunoscut, mistic, melancolie și multe altele.

Prozatorul George Terziu în „Atunci, viața mea a luat sfârșit” se ocupă cu lucruri perfect lumești, ce se poate întâmpla oricui. O poveste cu soții și târfe, deplasări ratate cu avionul care s-a prăbușit. George Terziu știe să viseze frumos în poemele sale când „universul gândirii se contorsionează discret/Și din banalul om de pe stradă/devii un remarcabil poet”. El consideră visarea ca ceva frumos și în care vise spune el „vă voi lăsa să intrați/ dacă mă plătiți”. George Terziu este în stare nu numai să viseze ci să și ridice ode nesimțirii în timp ce „Pe câmpii se scutură merii”.

Un iscusit poet și mai ales epigramist este Ioan Sălăjanu. Scrie îndeobște poezii lungi, ca semn că are multe de zis. Poemul „Chemarea” are nu mai puțin de 26 de strofe. Să reținem că unii scriu poezii și din trei cuvinte. Din grupajul de epigrame am reținut cea adresată unei soprane simpatice ce poartă mini. „Are cizme lungi fetița/ Și ciorapi, și lungi picioare/ Toate-s lungi, numai rochița/ E ultra conservatoare”.

Tânăra poetă Elena Ioana Koka încheie valoroasa antologie cu un grupaj de poeme, în care ea scrie ceea ce gândește. Pentru ea „Gândul este o picătură de lumină”, ea „Caută frumusețea în cenușa florilor” ,,Visul curge prin ea/ iar ,,Răsăritul/ sparge stelele și ultimele secrete”. ,,Ochii ei au culoarea câmpului pustiu”. Poeta se întreabă pe bună dreptate, ce s-a născut mai întâi ,,Dragostea sau ura…”.

Cele 120 de pagini ale antologiei se constituie într-o lectură plăcută, demonstrează capacitatea creatoare a autorilor, dorința lor de afirmarea și de a se situa mereu la înălțime.

Prof. Carol C. Koka

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on noiembrie 9, 2015. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.