Ludovic Bartók, poet, dramaturg și redactor născut la Ardud, personalitate a literaturii maghiare de la sfârșitul secolului al XIX–lea

Orașul Ardud se poate mândri cu o serie de mari personalități care au jucat un rol important în istorie. Îi amintim aici pe cardinalul Tomas Bakócz, Bartolomeu Dragfi, fost voievod al Transilvaniei și dr. Augustin Mircea, avocat și patriot român. Li se adaugă poetul, dramaturgul și redactorul Ludovic Bartók, devenit o personalitate a literaturii maghiare de la sfârșitul secolului al XIX–lea.

bartok_lajosvuLudovic Bartók s-a născut la Ardud în 24 mai 1851. A fost fiul avocatului Anton Bartók. A urmat liceul la Baia Mare, Satu Mare și Sighetu Marmației. După trecerea bacalaureatului, din 1868 a urmat dreptul în cadrul Universității din Budapesta și încă din studenție a început să publice sporadic poeme în diferite publicații. A fost remarcat mai ales pentru poemele sale umoristice, revista „Üsztökös” l-a primit ca și colaborator permanent. Era revista la a cărei conducere se afla marele romancier Jókai Mór. Nu peste mult timp a devenit redactorul șef al revistei. A fost investit și cu conducerea revistei „Bolond Miska”, (Mihai Nebunaticul), care datorită talentului său literar dobândește un important rol literar. Din 1878 a redactat, până la moarte, revista „Bolond Istók” (Istok Nebunaticul).

În 1877 și 1879 publică sub pseudonimul Don Pedro volumele de poezii „Örtüzek” și „Rúgott csilagok”. În 1881 îi apare volumul „Uj versek” (Poezii noi) și „Kárpati emlekek” (Amintiri din Carpați). Teatrul Național din Budapesta i-a prezentat mai multe piese: „A legszebb” (Cea mai frumoasă); „Kendi Margit”, 1884; „Thurán Anna”, 1888, premiată de Academie; „A méhek”, (Albinele); „Erzsébet királyné”, (Regina Elisabeta), 1892 și „Haluska Benedek”, (Benedict gălușcă), 1889.

A scris numeroase poezii patriotice, de dragoste sau care zugrăveau natura de care s-a simțit legat profund. A scris cu plăcere mai ales despre zonele montane, fiind în opoziție cu creația lui Petöfi care era poetul șesurilor. Din 1883 a fost membru al Societății literare Kisfaludi și Petöfi și dramaturgul Teatrului Național. Între 1887-1888 a fost parlamentar din partea Partidului Independent.

bartok_lajos_sirjaA decedat la 31 decembrie 1902 la Budapesta, fiind înmormântat în cimitirul Kerepesi. O stradă din Budapesta îi poartă numele. Postum, în 1906, i-a apărut volumul de versuri „Hattyu dal”, (Cântecul lebedei).

Share This Post

Google1DeliciousDiggGoogleStumbleuponRedditTechnoratiYahooBloggerMyspaceRSS
Posted by on noiembrie 21, 2016. Filed under Cultură, Educație. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.